Punct. Și de la capăt - Vol II (finalizat)

Capitolul II

       — Câți ani ai?

       — Nu ai vrea să vorbim despre tine?

       — Nu. De ce ai cabinetul acasă?

       — Juan Luis, viața mea personală nu o discut în ședințe.

       — Nici eu! replic răstit.

       E un copil proaspăt ieșit de pe băncile școlii, chiar crede că vreodată în viața asta, mi-aș deschide sufletul în fața ei? Îmi inspira mai multă încredere cerșetorul de la colțul străzii. El ar putea, cu adevărat, da un sfat, o privire dintr-o altă perspectivă. Dar ea... Mă pufnește râsul.

       Trag cu nesaț din țigară și număr minutele până se termină ora de tortură. Mama e nebună dacă a crezut că mini strumf va avea vreo influență asupra mea.

       — Am douăzeci și nouă de ani, spune după un moment de tăcere.

       Ridic o sprânceană a neîncredere. Poate faptul că e foarte subțire și micuță, sau poate pistruii care îi acoperă tenul, dar niciodată nu aș fi crezut că e de vârsta mea.

       — Cabinetul îl am acasă pentru că vreau să am încredere în persoanele pe care le consiliez, vreau să știe și ele asta, așa că am decis că e o dovadă grăitoare faptul că le primesc în casa mea, continuă explicația.

       — Aha, răspund sec, adevărul e că nu sunt curios de nimic în ceea ce o privește, poate doar vârsta, dar încerc să mut discuția pe orice altceva în afară de mine.

       — Acum e rândul tău.

       — Să ce? întreb prostește, deși știu la ce se referă, e rândul meu să vorbesc, sincer și deschis.

       Își așează tacticos ochelarii mai bine pe nas, micește ochii și strânge buzele a nemulțumire. Ar trebui să fie mai delicată, doar e psiholog, are mereu nebuni în fața ei, de ce pare că rămâne fără răbdare?

       — Hai să facem un joc, vrei? spune după câteva minute în care doar m-a fixat cu privirea.

       — Consiliezi copii în general, nu-i așa?

       — Nu-i așa. Deci, accepți provocarea unui joc?

       — Mă pui să și colorez? continui cu încercarea de a o enerva și scoate din elementul ei.

       Nu-mi iese.

       — Deocamdată nu.

       — Bine, hai, accept.

       Nu știu de ce am zis asta. Nu-mi arde de jocuri, dar cine știe, poate trece mai repede timpul. Privitul ăsta urât unul spre celalalt nu face decât să îngreuneze fiecare secundă.

       — Perfect. Deci, e cam așa. Dacă tu ghicești cinci lucruri despre mine, poți să pleci acum. Dacă ghicesc eu, ne mai vedem de două ori.

       — Jocul ăsta l-ai inventat acum?

       — Nu, am mai avut un copil cu care l-am jucat, spune și zâmbește ironic.

       — Încep eu, zic ignorând ultima remarcă. Ești un mic șoricel de bibliotecă, nu te-ai îmbătat niciodată, ești obsedată de curățenie, te gândești că a fost o idee proastă să mă chemi aici și, fac o pauză de gândire, ești virgină.

       Îi scapă un chicot, pe care și-l înăbușe cu o mână.

       — Să știi că nu ai greșit foarte mult, dar nu, nu sunt obsedată de curățenie, spune pe un ton jovial.

       — Dar în rest am ghicit? întreb uimit.

       Ridică din umeri, refuzând să-mi răspundă concret.

       — Rândul meu. Ești din Columbia, ești bărbat, ai toate degetele la mâini și la picioare, ești brunet și ai ochii negri, enumeră repede.

       — Ai trișat! exclam nemulțumit.

       — Data viitoarea când ne întâlnim, te voi învața că pentru a câștiga e nevoie să fii șiret.

       Vina mea e că m-am lăsat păcălit de mina inocentă pe care o afișează. Pe viitor voi fi mai atent.

~~~~~~~~~~

       Îmi deschide ușa cu un zâmbet larg pe față. A renunțat la machiajul strident care îi acoperă chipul în mod normal, știe că urăsc porcăriile acelea. E îmbrăcată într-o cămașă de noapte neagră, din mătase. Picioarele lungi și bronzate sunt prelungite de o pereche de pantofi cu toc.

       Fără a schimba vreo politețe, pășesc în casă și îi prind cu poftă buzele cărnoase într-un sărut carnal. O lipesc de pieptul meu iar sâni ei tari se simt divin, pantalonii devenind prea strâmți.

       Înaintăm, continuând săruturile și mângâierile spre dormitor, unde hainele dispar rapid de pe noi. Îmi plimb privirea pe trupul ei gol și apetisant și cuprins de o dorință nestăpânită, mă scufund în ea. Lovesc cu sete, iar ea îmi răspunde la fel de dornică.

       Terminăm în același timp și mulțumit, mă întind pe spate privind tavanul. După câteva minute în care îmi recapăt suflul, mă ridic și îmi aprind o țigară. Profit de faptul că balconul camerei dă spre curtea interioară, feriți de ochii curioșilor, și ies fără să mă obosesc să-mi trag hainele pe mine.

       Mă bucur de liniște și de fumul intoxicant care îmi asaltează plămânii. O simt în spatele meu, își trece mâinile pe după trunchiul meu și-și lipește capul de spatele meu.

       — Vrei să rămâi? mă întreabă cu speranță în glas.

       — Știi că nu, te rog să nu mai insiști cu asta, spun și îi dau mâinile la o parte, ieșind din îmbrățișarea ei.

       — Credeam că...

       — Nimic! o întrerup, e sex și atât. Știai asta de la început, dacă s-a schimbat ceva, îmi spui iar eu nu mai vin.

       — Îmi pare rău, nu s-a schimbat nimic, vreau să vii, mereu, spune trist, se apropie de mine și își așează o mână pe pieptul meu.

       E goală în fața mea, sânii mari, talia subțire, pielea fină, o fac o femeie superbă. Ochii verzi, pătrunzători ar trebui să îmi ia mințile, să mă facă să o iubesc.

       Dar nu fac decât să-mi amintească de ea.

       De fapt acesta fiind și motivul pentru care continui să vin aici, la o prostituată peste care am dat din greșeală într-o noapte de beție. De fiecare dată când o am în brațe încerc să-mi păcălesc mintea, să o fac să creadă că încă e lângă mine, că nu a fost atât de slabă încât să renunțe la tot, că nu mi-a furat sufletul și apoi l-a călcat în picioare.

       Și o fac, în momentele de excitare și nebunie îmi păcălesc mintea, care e prea proastă ca să mai facă diferența. În schimb inima, pe ea nu pot să o păcălesc. Ea bate într-un singur ritm, în iubirea în care a fost înecată.

       Așa că îi las banii pe noptieră, mă îmbrac și plec știind că voi reveni. Chiar dacă doar pentru nevoi carnale, o voi face.

***
Mulțumesc pentru ochișori. Dacă-ți place, nu uita de steluțe.