Punct. Și de la capăt - Vol II (finalizat)

Mulțumiri!

       Hei, you!

       Am ajuns la final. A fost un drum lung și greu (chiar dacă poate nu pare). Am avut momente în care am fost entuziasmată de poveste, dar de asemenea am avut de multe ori tendința de a renunța la tot.

       Vă mulțumesc din suflet tuturor celor care ați fost alături de mine, care cu o steluță, un comentariu sau un mesaj și m-ați îndemnat să continui.

       Câteva explicații de final, atât în ceea ce privește "Nu mă săruta", cât și "Punct. Și de la capăt":

       — am început să scriu primul volum din dorința de a scrie, pentru exercițiu, pentru a vedea dacă reușesc să scot ceva bun (încă nu știu dacă a ieșit, sper că e măcar acceptabil) ;

       — am ales FF pentru că știam că e cam blamată categoria, așa că am luat-o ca o provocare;

       — nu am citit niciodată o carte din categoria asta, poate pentru că majoritatea sunt cu Muntenii (pe care nu-i cunosc) sau 1D (care nu-mi plac), sau nu știu, pur și simplu nu m-au atras;

       — Maluma îmi place la nebunie, dar nu sunt chiar așa nebună după el cum era Aylin. Deși într-adevăr, scriind, am ajuns să-l simt foarte aproape de sufletul meu, dar pe Maluma așa cum mi l-am imaginat eu, chiar nu știu cum e în realitate. Probabil foarte diferit;

       — cum ziceam, am început cartea fără o idee foarte clară, știam de unde vreau să pornesc, faza de pe scenă, însă nu știam unde o duc (plănuiam oricum un happy end, care nu a mai ieșit... Sorry for that!)

       — am ascultat muuult melodiile lui căutând inspirație, iar întâmplarea a făcut ca în acea perioadă a lansat "Marinero"(cine nu o știe și vrea să o asculte, am pus-o la Media). Acela a fost momentul în care toată cartea a prins contur în capul meu, motiv pentru care totul a mers foarte repede. Am scris capitolul în care el o dă afară din casă pe acea melodie. Dubios, dar cea mai mare inspirație am avut-o văzându-l beat;

       — finalul, în care ea conduce mașina în prăpastie, e făcut nu doar în ideea că ea vrea să renunțe la viață, cât din dorința de răzbunare. A avut un declic în care a simțit că pierzându-l pe el a pierdut tot, pe fondul trecutului, însă mai mult decât atât a fost condusă de ura pentru Zeheb;

       Aici țin să specific, că deși sunt cazuri în care oamenii își pierd mințile și fac gesturi de genul, e o alegere oribilă, nimic nu e iremediabil pe lume, în afară de moarte;

VIAȚA E CEA MAI IMPORTANTĂ ȘI TREBUIE SĂ O PREȚUIM!!!

       — al doilea volum, pe care nu îl plănuiam, a venit din dorința de a arăta că deși poate trecem prin lucruri care ne afectează profund, putem să iubim din nou;

       — mi-a fost mult mai greu să-l scriu decât primul, e mai ușor să strici lucrurile decât să le repari;

       — am încercat să explic decizia ei, am încercat să vă fac să o îndrăgiți și pe Svetlana în același timp în care Juan se îndragostea de ea. Nu știu dacă mi-a ieșit, pe parcurs au fost oameni care încă se gândeau la Aylin. Și eu am făcut-o, mi-a fost foarte dragă;

       — cât despre final, am încercat să îl fac la fel ca începutul, tocmai pentru a închide un cerc.

       Și din nou, vă mulțumesc enorm pentru tot!

       Mii de pupici! ❤️❤️❤️