Punct. Și de la capăt - Vol II (finalizat)

Capitolul XVII

       — "Hei, probabil dormi, însă am nevoie de tine. Când te trezești, sună-mă!"

       — Hm...? întreb somnoros.

       — Iubita ta are nevoie de tine, îmi răspunde rece Svetlana.

       Deschid ochii surprins și o văd cu telefonul meu în mână. E supărată. Îmi citește mesajele și tot ea e supărată? Dar stai, ce e cu mesajul acela?

       Mă întind spre ea, pentru că între timp a ieșit din brațele mele și vreau să o sărut. Nu e dornică de atingerea mea, însă nu mă respinge. Ba chiar îmi răspunde. Îi prind fața între palme și devorez buzele care cu câteva ore în urmă mi-au oferit raiul. Se detensionează ușor și profit de asta pentru a afla ce tocmai s-a întâmplat.

       — Și? Ziceai că ai nevoie de mine? încerc o glumă.

       — Am, dar nu despre mine e vorba.

       — Atunci?

       — Ai primit un mesaj, ai aceeași sonerie ca mine, credeam că e al meu așa că am citit... Nu încercam să-ți verific telefonul, știu că nu am dreptul să o fac, turuie o explicație prin care se și scuză pentru că a intrat în intimitatea mea, dar în același timp mă și acuză că am făcut dragoste cu ea având o iubită.

       — Ești geloasă?

       — Da!

       O sărut din nou, mă fascinează gura ei. Și mai mult decât atât mă încântă că o văd dispusă să-și deschidă sufletul.

       Aș vrea să mă mai joc cu ea, să o mai chinui puțin, însă știu că e o idee proastă. Dacă la început mă incita să o văd nervoasă, acum mă bucur să o simt caldă și toată dăruită mie.

      — Nu ai nici un motiv să fii, sunt doar al tău, spun și-i depun un sărut pe frunte. Acum însă trebuie să văd ce a pățit Aimee, revin, mai spun și-mi iau telefonul, mă ridic din pat și pornesc spre bucătărie. Oricum am nevoie de un pahar de apă.

       Mă așez pe scaun, aprind o țigară și sun.

       — E ora patru noaptea, Aimee, ce s-a întâmplat? întreb când după primul apel îmi răspunde.

       — Prietenul meu m-a părăsit, îmi spune printre suspine.

       — Și asta e problema mea, cum?

       — I-am spus că m-am îndrăgostit de tine, continuă plângând astfel încât mi-e greu să deduc ce spune.

       În ultimul timp am petrecut mult timp împreună, am avut aproape zilnic câte o apariție. Totul a avut efectul scontat, iar ea început să aibă invitații la concerte, propuneri de colaborare. Partea proastă a fost că s-a atașat prea mult de mine, a devenit confuză cu sentimentele ei și cum nu am făcut nimic pentru a o corecta, am ajuns aici.

       În bucătăria mea, noaptea, să vorbesc cu ea la telefon, în timp ce o femeie superbă, care mă înnebunește, mă așteaptă în pat făcându-și tot felul de filme.

       — Ai băut?

       — Da... puțin... Câteva pahare de whiskey...

       — Pune-te la somn, nu ai starea necesară pentru a purta o discuție. Vorbim mâine.

       — Hai la mine, te rog...

       — Nu! Noapte bună, Aimee, mai spun și închid telefonul pe care îl las pe masă, chiar nu mai vreau să ne deranjeze nimeni.

       Mă întorc în cameră unde Svetlana e întoarsă cu spatele și pare că doarme. Mă pun încet lângă ea și o cuprind în brațe. Un suspin aproape imperceptibil îmi semnalează că nu doarme, ci plânge. O întorc cu fața spre mine și îi șterg obrazul ud.

       — Ce s-a întâmplat?

       Întrebare idioată, știu de ce e așa. Vina mea. Îmi răspunde totuși, dovedindu-mi că nu vrea jocuri ci o relație. Deschisă și sinceră. Mă privește în ochi, camera fiind luminată doar de razele lunii pline care pătrund prin fereastră și vorbește încet și plin de durere.

       — Am pus gândul că ai o iubită, undeva foarte în spate in noaptea asta. M-am lăsat pradă dorinței și m-am transformat în cea care te ajută să-ți înșeli persoana cu care ai o relație. Am rănit un om, deși mi-am jurat că niciodată nu voi face asta. Știu cum e să fii înșelata și crede-mă, e groaznic.

       — Ai fost înșelată? întreb și nu înțeleg cum cineva care o are pe ea, își poate dori și altceva. E dacă nu perfectă, foarte aproape de a fi.

       — Da... Trebuia să mă căsătoresc și am aflat că pe toată perioada relației noastre iubitul meu a fost și cu alte femei. Am anulat atunci nunta și am plecat, am venit aici. Părinții mei nu știu de ce am ales asta, îl apreciau mult și nu am vrut să-i rănesc. Au rămas cu impresia că eu am fost cea care a greșit.

       O văd că suferă și nu știu dacă o face pentru că ea crede că a devenit "cealaltă femeie" sau pentru că încă o doare ceea ce a făcut dobitocul acela. Un fior de gelozie îmi străbate corpul și știu că trebuie să aflu.

       — Îl mai iubești?

       — Nu! răspunde hotărât, a trecut mult de atunci, iubirea pentru el s-a dus când am înțeles că de fapt nu mă merita. Dar sentimentul acela pe care l-am avut când am aflat că totul a fost o minciună, va rămâne mereu cu mine.

       Oftează. Îmi mângâie un obraz și continuă la fel de tristă.

       — Ceea ce s-a întâmplat în seara asta a fost o greșeală. Îmi placi mult, prea mult, dar atâta timp cât ai o iubită, fii alături de ea, iubește-o și fă-o să se simtă specială. Deși nu-mi place să recunosc, arătați bine împreună.

       — Vorbești prostii, spun și îi pun un deget pe buze. Nu a fost o greșeală, a fost minunat, am simțit că am înviat. Îmi erai atât de antipatică când te-am cunoscut, dar ai făcut cumva și ai intrat pe sub pielea mea, așa încât, acum, mi-e greu să-mi imaginez că nu ai mai fi alături de mine.

       — Îți faci harem? întreabă și ridică o sprânceană.

       Este adorabilă.

       — Nu, te păstrez doar pe tine, dacă mă vrei.

       — Și Aimee?

       — Nu este, nu a fost și nu va fi vreodată iubita mea.

       Se încruntă a neîncredere și neînțelegere. Așteaptă explicații, dar nu mai am chef de vorbă, ci de iubire, de ea.

       — Ai încredere în mine, te rog. Promit că dimineață îți explic tot, acum însă, sărută-mă.

       Încet, încet ne apropiem de final. Vor mai fi undeva la cinci capitole, cred, dacă nu cumva mai intervine vreo idee care să schimbe asta. Oricum, foarte mult nu o mai lălăi.

       Pup. ❤️