Noua Generaţie | Apocalipsa

Cavalerul secolului XXI

- Băi, în seara asta o invit pe Samantha, fata aia din Londra la dans, ai văzut-o e bună rău.

- Matt, nu prea știu, și dacă te refuză?

- Glumești, cine m-ar putea refuza pe mine, să fi vrut dansam și cu instructoarea, dar nu-i ea pe gustul meu.

- Hm, vrei să faci ceva cu ea după discotecă?

- Desigur, deja știu și locul.

- Păi și dacă nu va vrea?

- Crede-mă, în astfel de cazuri e nevoie de un impuls.

- Doar nu vrei să...

- Calmează-te frate, după ce vom termina se va bucura că nu am lăsat-o în pace.

- Uite, fă ce vrei, doar nu mă băga și pe mine în asta.

- Bine, cum vrei tu.

Au plecat apoi discutând despre alte fete din tabără. După ce m-am asigurat că au plecat, am ieșit și m-am pornit spre discotecă, Samantha era deja acolo într-un colț cu două prietene și râdeau împreună. Odată ce m-a văzut le-a făcut un semn fetelor și a venit la mine.

- Hei de ce așa greu ai venit?

- Sam, hai undeva unde e mai liniște.

Am plecat amândoi spre o bancă știută de mine nu departe de terenul de baschet, aceasta se afla după niște tufișuri și era greu de observat.

- Deci, de ce am venit tocmai aici?

- Samantha, când am ieșit din căsuță l-am auzit pe Matt Giordano, băiatul din Manchester că după discotecă are de gând să te impună să... Știi tu...

- Will, nu fi prostuț, pentru asta m-ai adus tocmai aici ca să-mi spui astea, hai înapoi la discotecă să dansăm, a zis ea înfățișând și un zâmbet.

- Sam, eu ...

- Cum mi-ai spus?

- Sam, nu trebuia să o spun?

- Ăăă, nu, nu e nimic, poți să îmi spui și așa, doar ... Mă rog, uită, hai înapoi!

- Chiar nu înțelegi, ăsta te va...

- Will, eu plec.

Samantha a luat-o spre discotecă grăbită pe o cărare, iar eu eram mergeam în spatele ei. După câțiva pași am auzit câteva voci foarte familiare, și în decursul a 4 secunde am reușit să-mi dau seama cine este, să fug până la Sam, să o apuc de mână și să o trag într-o ascunzătoare găsită tot în acest interval de 4 secunde. I-am pus mâna la gură și i-am făcut semn să tacă, aveam noroc că era noapte și acolo unde ne-am ascuns noi era un întuneric prin care nu deslușeai nimic.

- Ești sigur că ai văzut-o că se îndrepta aici?

- Da, era împreună cu băiatul din Londra, fotbalistul ăla.

- Ăla care a alunecat în duș după ce a călcat pe săpun?

- Exact

Sam s-a uitat la mine cu o privire mirată și după expresie aș fi zis că zâmbește, dar încă îi țineam mâna la gură. I-am făcut un semn din cap că asta i se poate întâmpla oricui, dar asta nu i-a șters zâmbetul de pe față.

- Îl omor dacă îl prind !

- Matt, poate totuși...

- În nici un caz, o voi avea pe londoneză și nimeni nu mă va opri!

- Hai înapoi la discotecă, acolo sunt zeci de fete care ar vrea să le inviți la dans.

- Din astea am în toată ziua în Manchester, vreau ceva nou.

Și-au aprins câte o țigară, deși era interzis și habar nu am de unde au făcut rost și au plecat mai departe probabil căutându-ne. Când eram sigur că nu mai sunt în preajmă, i-am luat mâna de la gură Samanthei.

- Ce-și permite, idiotul, cum în genere ar putea crede că eu aș fi în stare să-l las să facă ceva cu mine.

- Oh, Sam, eu te-am avertizat.

- Da, apropo de asta, de ce ai făcut-o, l-ai auzit pe tipul ăla, acum ești și tu în joc, a zis că dacă te prinde te omoară. Riști mult stând cu mine.

- Oricum nu plănuiam să ajung până la pensie așa că ...

- Ești amuzant, îmi placi, a zis ea uitându-se la mine în ochi.

- Păi și acum ce facem?

- Hei ai ochii verzi, ca ai mei.

- Ăăă, da, probabil, hai să..

- Uite și o cicatrice, dacă nu mă uitam de așa aproape, probabil nu aș fi observat-o niciodată.

- Sam, chiar trebuie să...

S-a apropiat brusc de mine și m-a sărutat, a fost ceva aparte, am simțit cum tremura și totodată căldura ei. Probabil nu a mai făcut-o niciodată având în vedere cum săruta, dar cine sunt eu să judec , pentru mine era deasemenea prima oară.

- Deci, acum ce facem, a întrebat ea cu obrajii roșii ușor rușinată.

- Orice vrei tu, am zis eu care nu voiam nimic altceva decât ca acest moment să țină ore, iar vara o veșnicie.

- Am o idee, am zis eu, vino cu mine.

Am plecat amândoi la căsuța mea și am început să caut printre lucruri. Sam era acolo cerceta camera și punându-mi diverse întrebări despre lucrurile mele și cele ale colegilor de cameră.

- Gata, am zis, eu avem tot ce ne trebuie.

- Ce ai acolo?

- O pătură și un coș de picnic.

- Ce vrei să facem?

- Vei vedea.

Am ieșit amândoi și încet prin întuneric încercând să evităm lumina felinarelor și privirile celorlalți ne-am strecurat până am ajuns la o clădire de 3 etaje care avea rolul de depozit al inventarului și a altor nimicuri, din câte știam eu.

- Urcă, i-am arătat eu spre scară, eu vin din urmă.

- Ok, a zis ea chicotind.

Am urcat ambii până sus, eu am așternut pătură pe acoperiș și am început să privim stelele vorbind despre nimicuri, dar până la urmă asta e fericirea, plăcerea provenită din lucruri aparent mărunte.