Noua Generaţie | Apocalipsa

Ryan

Am intrat in şcoală. Am vrut să aprindem lumina, dar se pare că curentul a fost deja oprit. Pe pereţi erau pete de singe și graffiti. Am intrat in cantină unde am observat ceva interesant. Pe masă era un termos, iar din pastele cu sos încă mai ieşeau aburi.
La un moment dat s-a auzit o împuşcătură, glontele trecând pe lângă mine, eu simţindu-i textura.

-Nu mişcaţi!

-Ascultă, nu vrem să facem rău și nici mîncare nu vrem să furăm.

-Atunci pentru ce aţi venit?

Vocea asta părea atit de cunoscută. Apoi mi-am amintit.

-Ryan?

-William?

Era Ryan, colegul meu de clasă. Nu eram cei mai buni prieteni, dar ne înţelegeam bine. Doar invidia sau gelozia il transforma într-o altă persoană. Era un băiat blond cu ochii albaştri. Nu era mai bine făcut decît mine.

-Ce faci aici, omule?

-Mă ascund de zombie.

-Salut, Ryan,eu mă numesc Samantha.

-Bună frumuseţe, întotdeauna am vrut să te cunosc.

-Ai grijă, ea se vede cu mine, i-am spus eu aruncîndui o privire urâtă.

-De cînd?

-De acum a spus Sam, sarutindu-mă brusc, dar plăcut.

Atunci Ryan a înţeles că n-are şanse in faţa mea.

Am mers in camera unde se depozitau saltele pentru educaţia fizică .Ne-am instalat, iar eu cu Sam urmam să dormim pe o saltea. Pe faţa lui Ryan se citea gelozia, dar am ales să ignor asta. Am strâns-o pe Sam la piept și m-am culcat.

Mergeam cu Samantha pe un cimp uriaş, cînd au început să se audă nişte sunete ciudate. La un moment dat eram înconjuraţi de o hoardă de zombie. Nu era nicio scăpare, acestia se apropiau tot mai mult cînd ...

-Will, trezeşte-te ,te-ai zbătut in somn !

-Am avut un coşmar.

-Ce ai visat?

-Nu contează.

M-am sculat din pat și am fost întîmpinată de faţa zîmbitoare a Samanthei. Mi-a dat un termos și nişte biscuiţi.

-Unde-i Ryan?

-Nu ştiu. A ieşit o oră in urmă.

Am mîncat, iar după asta am plecat să-l căutăm pe Ryan. Acesta era la geam și urmărea zombii.

-Oh, te-ai trezit hai că avem treabă.

-Ce avem de făcut

-Trebuie să alimentam generatorul de curent cu combustibil.

-Plecăm la o benzinărie?

-Da, ştiu una mai in nord.

-Bine, merg sa încălzesc motorul.

-Dar eu ce fac? A întrebat Sam
-Sam, stai aici e prea periculos, i-am spus eu sarutind-o pe frunte.

-Da, mă rog a spus Ryan plictisit.

-Bine, dar să vă întoarceţi rapid.

Am pornit maşina și am ieşit din parcarea şcolii. Au apărut câteva hoarde, dar HUMMERUL e un monstru mult mai puternic. Pe drum era linişte, deoarece toate posturile erau închise. Într-un final Ryan a rupt tăcerea.

-De cât timp esti împreună cu Samantha.

-De ceva vreme.

-Și o iubeşti?

-La nebunie, dacă ar păţi ceva aș ...

-E o fată foarte frumoasă.

Am păstrat liniştea, după această afirmaţie, prin minte trecând diferite gînduri. Era clar că Ryan o place pe Sam a mea. Gândind nu am observat că ochii mi se închid. L-am rugat pe Ryan să treacă la volan eu fiind obosit.