Noua Generaţie | Apocalipsa

Moartea va aştepta

- Nu, asta e imposibil nu pot muri astfel sunt încă tânăr.

-Calmează-te Luis încerc să gândesc.

-Eu m-aș grăbi, după calculele mele vom mai avea aer doar 1,2 ore.

-Bine, trebuie să fiu calm și raţional.

Totul este din metal turnat aici. Nu am putea ieși de aici nici măcar cu tancul.
O clipă, safeurile întotdeauna păstrează cele mai scumpe și folositoare jucării.

Am scotocit totul până am găsit ceva interesant. Era o bombă. După cunoştinţele mele CS GO era foarte puternică.

-Will, dacă vrei să ne ucizi pe ambii să știi că nu mă bag.

-Calmează-te tipule, eu voi planta explozibilul, iar noi vom trece in safeul mic destinat banilor. Grosimea titanului e de 8 cm deci vom fi protejaţi de foc.

-Vreau acasă la Xboxul meu

-Gata mai avem la dispoziţie 45 de minute să trecem la treabă

Am setat explozibilul și l-am pornit, numărătoarea inversă începuse .Am intrat cu Luis in safeul mic și aşteptam explodarea bombei. O adrenalina incredibilă mi-a cuprins corpul. Fel de fel de fiori mă încercau. Am început să transpir.

La un moment dat s-a auzit un sunet ce putea să trezească un cimitir întreg
,ușa safeului a sărit înainte zdrobind zombii care se înghesuiau.Am ieşit repede, și in câteva minute am strâns ceva armament și am luat staţia radio de pe masă .

Am pornit maşina și cât de repede am putut m-am îndepărtat de staţie. Ceasul meu indica 02:45 , însă eu cu Luis nu eram deloc somnorosi.
Ne apropiam de un mic orăsel, iar zombii erau din ce in ce mai mulţi.
Cred că eram deja chiar in Dublin. Frate cât am fost inconştient, Luis a parcurs drum bun. Mai aveam de mers încă 10 km, dar haosul predomina, iar mirosul de moarte era din ce in ce mai pronunţat. Am mai mers vreo 10 minute și am ajuns.

-Doamne? !

-Ce oraş frumos era înainte
-Era ...

Intradevăr frumosul Dublin nu mai era ce era.
Rânduri fără de capăt de maşini, soldaţi morţi, case cu uși și ferestre baricadate, monumente surpate. Și cel mai important e faptul că locul era împînzit cu zombie.

-Trebuie să ajungem la airoport fără să ne vadă ghioata asta. Idei?

-Trebuie să găsim ceva zgomotos ca alarma unei maşini.

-Nu, aceasta nu se vă auzi in tot oraşul

-Ce zici dacă am implanta vreo bombă.

-Nu putem intra in oraş de unde luăm bomba?

Am rămas puţin să gândesc până mi-am dat seama de ceva foarte important.
Motivul pentru care până acum nu întîlneam orașe pline de zombie e pentru că nu era hrană, deci aici încă trebuia să rămână ceva viu.

-Luis, plecăm de aici!

-De ce nu as...

-Acum! !!!

-Staţi pe loc!

Am acţionat târziu, simţeam metalul rece cum trasa linii imaginare pe părul nostru.

-Cine ești?

-Asta nu contează,daţi mi proviziile voastre.

-Te rog pleacă, nu avem nimic.

-Deschide sau te omor.

Ştiam că glontele nu mă va ucide, doar am supercelule, însă frica de a inșela moartea era incredibilă. Dar trebuia să înving frica de moarte, oricum nu pot muri din cauza unui glonte.

-Trage!

-Poftim ?!

-Trage ai drum liber

-Will te-ai smintit? !

-Luis eu nu pot muri

-Bine să încercăm.

S-a auzit o împuşcătură incredibil de zgomotoasă.
Am simţit glontele, dar durerea nici măcar nu s-a remarcat.In următoarele secunde glontele a sărit înapoi, iar din rană nu curgea nimic cu toate că rana era încă vizibilă,din fericire glontele era foarte mic si nu mi-a provocat ceva grav. Am scos iute pistolul și l-am nimerit chiar in frunte. Acesta a căzut jos fără de suflare. După părerea mea am făcut o gafă deoarece maşina din spate și-a făcut vânt spre noi din partea opusă a autostradei veneau zombii.

-Luis intra in oraş ,nu avem altă soluţie.

-'Nţeles ,altă soluţie nu avem

-Hai mai repede, uite se apropie o hoardă.

-Urcă,Luis, mai repede in maşină!