Noua Generaţie | Apocalipsa

Flirt cu zombie

- Trebuie să plecăm, acum, uite ce se face în tabăra asta, înapoi în Londra, chiar acum, acolo trebuie să fie măcar puțină ordine, acolo vom fi în siguranță.

Sam, zi și tu ceva, mă bagi în sperieți, de când ne-am întors înapoi în căsuță ești de neclintit, ce s-a întâmplat?

- Zombie... Vor veni după noi, Will spune-mi că nu vom muri, te rog!

- Sam, nu vom muri, totul va fi bine ok, chiar acum voi împacheta aici, iar apoi vom pleca și îți vom împacheta și lucrurile tale, iar apoi căutăm o mașină și în jumătate de oră vom fi acasă cocoțați pe canapea cu floricele, suc în fața unei comedii bune, ok?

- Părinții, nu i-am sunat, poate își fac griji!

- Am încercat și eu să sun, nu mai avem semnal.

- Cum așa, Will, Eu , eu nu pot așa!

- Sam, Sam, nu plânge, totul va fi bine, eu voi avea grijă să te livrez teafără în Londra în mâinile părinților tăi, bine?

- Bine.

- Eu am terminat aici, hai acum la tine în cameră!

- Hai.

Am ieșit încet pe ușă, era pustiu, nu se auzea nimic, am început ușor să ne deplasăm, mergând tiptil. Era o liniște care te scotea din sărite, mă rog, eu deja simțeam că explodez. Sam arăta mai degrabă foarte speriată și pierdută în spațiu, eu nu eram cu mult mai diferit, dar poate instinctul de mascul mă făcea cât de cât stăpân pe situație.

Am deschis ușor ușa și spre marele nostru "noroc" a scârțâit de parcă ultima oară a fost deschisă pe vremea lui Hitler.

- Sam, aici e liber, intră și împachetează!

Sam a început a împacheta, iar eu am prins a mă uita prin cameră, avea același inventar ca și a mea, totuși era atât de diferită. Câteva pachete de șervețele umede, în sertarul uneia din ele se putea vedea un absorbant, treburi de fete, poate de asta și nu au băieții voie în camera fetelor.

- Will! În spatele tău!

M-am întors și am văzut o fată, desigur nu mai era umană, avea maxilarul rupt și stand numai cu gura deschisă o făcea să pară foarte horror, părul era încă la locul lui cu toate că bretonul deja era pe jumătate smuls. Arăta de parcă era Annabelle, doar că era zombie... Dublu înfricoșător.

M-am dat mai în spate și am început a căuta ceva util pentru a o opri, dar ce puteai găsi într-o casă de fete, să o omor cu tampoane... Venea spre mine, iar eu nu mai aveam unde să înapoiez și cu ce să ripostez, deja eram oprit de perete când am zărit între pat și micul dulap o sticlă de șampanie deja terminată, totuși nu se plictiseau ele, mi-am zis eu în minte.

Am luat-o și am lovit cât de tare am putut peste capul ei, sticla s-a spart, dar păpușa zombie încă mă voia. Am rămas în mână cu o bucată din fosta sticlă, dar asta mi-a amintit de o secvență dintr-un film, am luat arma improvizată și i-am băgat-o în gât. Evident a țâșnit sânge care a umplut întreaga căsuță inclusiv pe mine și Samantha.

- Tu tocmai ai ?

- Da, am. Trebuie să plecăm, acum, cred că deja îi aud prietenii.

Am ieșit repede din căsuță și privirile noastre s-au intersectat cu ale altor doi zombie, am început a fugi înapoi în căsuța mea, din fericire neobservați, am avut norocul ca noi să fim foarte rapizi, iar ei foarte lenți.