Noua Generaţie | Apocalipsa

Misiune îndeplinită

Știam că mai devreme sau mai târziu ne va găsi, era ceva inevitabil, dar dacă tot ne prinde măcar să nu ne ia pe ambii odată.

-Stai! Mă predau! am spus eu ieșind din ascunzatoare.

-William, știam că-mi vei cauza probleme de când te-am adus aici.

-Și era oare asa de greu să mă lași afară, in libertate?

-Vezi tu, trăim vremuri grele... foarte grele ,un braţ de muncă este aproape imposibil de găsit, asa că fiecare posibilitate de a aduce un muncitor este foarte importantă.

- Dar i-aţi luat pe toţi împotriva voinţei lor, asta e răpire si exploatare.

-Cui ii pasă de asta, lumea nu mai este asa cum o știai. Nu mai există legi, poliţie, legea junglei s-a întors.

- Știu ce vrei să faci, si nu-ţi va reuși. Nu-ţi voi permite să distrugi planeta! spunând asta m-am simţit ca un erou din Marvel, păcat că doar Luis si Mayak m-au auzit.

-S-o distrug? Nu, William, foloseşti cuvinte prea mari. Eu vreau doar să scăpăm de creierele astea infecte.

-Dar asta va distruge si Terra, nimic nu va mai fi ca înainte.

-Nu-ţi vă griji, voi aranja ca tu nici măcar să nu mai ajungi până atunci.

-Ce?

Luă un pistol si mă impușcat exact in piept, totul a fost atât de rapid încât nu am reușit să reacţionez cumva.

Am căzut jos, dar nu m-am simţit de parcă chiar aș fi pe moarte, adică nu că as mai fi fost in astfel de ipostaze, dar mă simţeam inca viu.

Totuşi nu m-am miscat si nici n-am deschis ochii ca să-l duc de nas pe Mayak.

Acesta il căuta încă pe Luis, de unde naiba să ştie că Luis e in cameră.

După câteva minute am auzit:

-Te-am găsit si pe tine, nu te teme, in câteva minute te vei revedea cu Will.

Acesta era momentul perfect pentru a mă ridica.

M-am ridicat de jos ca un ninja si am luat sticla de Martini care-i stătea pe birou, m-am apropiat.

-O ultimă dorinţă, Luis?

-Eu nu, dar dumneavoastră?

-Ce?

Si in clipa aia am lovit cu toată puterea cu sticla aia după cap.

Soldatul s-a deconectat momentan, dar sticla nici nu s-a spart.

Profitând de asta am băut puţin. Era rece si dulce-amarui. I-am dat si lui Luis un pic si am trecut la treabă.

Luis a început mini operaţia chirurgicală de a-i scoate degetul mare.

După ce a terminat i-a oprit hemoragia ,iar eu l-am imobilizat si l-am dus in dulap.

-Luis, pot să te intreb ceva?

-Da

-Ce se întâmplă cu glontele din mine după ce am fost impușcat.

-In primul rând supercelulele iti opresc momentan hemoragia, iar in decurs de două-trei ore si iti tratează si rana. Glontele este oxidat si distrus fără a dăuna corpului.

-Bine, deci voi trăi.

-Da.

-Hai in camera de control mai repede.

-Da, cum să nu!

In camera se aflau vreo 10 soldaţi care operau întreaga activitate. Era clar că era imposibil să intre acolo doi necunoscuţi să-i scoată degetul superiorului si să activeze autodistrugerea. Trebuia un plan de a-i scoate de acolo.