Noua Generaţie | Apocalipsa

Zombii sunt proști

Zombii sunt proști. Da sunt proști, nu știu cum să ridice o scară, cum să vorbească, nici măcar nu pot alerga. Nu știu cum să-și formeze o familie, cum să-și facă prieteni, să scrie poezii, cântece. Nu știu nimic. Zombii sunt proști și totuși au îngenuncheat întreaga Terră. Cine ar fi crezut că niște creaturi care nu știu a spune un cuvânt ar fi putut depăși în lupta pentru existență pe oameni care aveau inteligența, tehnologia și cel mai important - rațiunea.

Privesc acum pe geam și văd aceste  organisme. Care merg haotic fără de un scop fără de o destinație. E jalnic, e jalnic să mori într-o astfel de atmosferă, e josnic să fii învins de ei, de zombie.

- Samantha! Apă, adu-mi apă. Acum !

- Vin.

De când s-a îmbolnăvit, proviziile  noastre au continuat să descrească, nici apă și nici mâncare nu ne-a mai rămas pentru mai mult de 2 săptămâni. Stă acum slăbit pe pat și îmi mănâncă răbdarea, la fiecare 20 de minute îmi cere apă. Paracetamolul s-a terminat ieri și cred că va muri din cauza febrei.

- Samantha, scumpo

- Ridică-te și deschide gura să-ți dau apa.

- Arată și tu un pic de compasiune.

- Nu am de gând să fac asta.

- Știi că nu mi-a mai rămas mult de trăit, simt asta. Nu vreau să mor, din cauza ta voi muri, numai din cauza ta.

- De ce mă rog din cauza mea?

- Am mers în acel depozit pentru tine, pentru a-ți căuta mâncare.

- Știi foarte bine că nu e așa. În casa asta există 2 guri și cu puțin noroc, curând va fi doar una.

- Cum îndrăznești să spui asta, eu care atâta timp am avut grijă de tine, eu care te-am hrănit din pâinea mea, care te-am apărat.

- Apărat? Apărat? M-ai luat din orașul natal și m-ai adus aici în America în orașul ăsta blestemat plin până la refuz de zombie, m-ai tratat ca pe o sclavă, ca pe un nimic, m-ai înjosit, lovit, violat, exploatat și vrei acum recunoștință. Mi l-ai luat pe Will, ultima picătură de familie care îmi rămase și...

- Aaah, Will, trebuia să ajungem la el, cum să nu, încă îl iubești, încă vrei să fii lângă el, să te îmbrățișeze să te sărute, dar asta nu se va întâmpla, și știi de ce ?
Pentru că l-am omorât eu! Cu mâinile mele l-am aruncat printre zombie și l-am urmărit cum era sfâșiat, a încercat bietul să fugă, să se elibereze din gloată, dar nu cred că nu a făcut nici 10 metri până să cadă mort! Hahahahahaha, fata care își așteptă cavalerul, atât de ironic, bun venit în viața reală, prințeso!

-Ce? ........ Adică, adică.... Monstrule... Monstrule ! Monstrule !!!!!!!!

A fost ultima picătură, am început a da în el cu tot ce aveam, până l-am umplut de sânge, era prea slăbit ca să riposteze și într-un final a leșinat.

Will, e... Este mort. A murit. Proasto , era logic că a murit, dar ți-ai făcut tu speranțe, chiar credeai că e viu. E vina ta pentru starea ta de acum, nu a lui, tu ești cea care și-a făcut speranțe, care a așteptat salvarea. Ryan a spus așa cum este. Ironic.

Mi-am căutat vechiul meu rucsac și l-am umplut cu haine, provizii, și alte câteva lucruri necesare. Am deschis ușa și am lăsat-o așa deschisă, poate când se va trezi dobitocul va fi înconjurat doar de zombie. Am început să cobor lent scările cât de silențios posibil, nu eram conștientă unde voi merge mai departe sau cum voi supraviețui, dar trebui să mă îndepărtez de Ryan și de tot ce îmi amintea de el. Am deschis încet ușa centrală și am ieșit afară, demult nu ieșisem afară.

Lipsa de experiență pe timp de apocalipsă, m-a dat de gol, imediat de cum am ieșit am fost zărită de o gloată... Eu și corpul meu neîndemânatic...

Am fugit cât de repede cu putință și m-am ascuns în vitrina unui magazin. Zombii au trecut pe alături și într-un final am expirat ușurată. În acel moment am auzit un foșnet...

Cineva a trecut repede prin fața mea cu o viteză inuman de rapidă. Din toată vitrina se auzeau foșnete.

- Alo? Este cineva aici? Nu vreau să fac nici un rău.

O mânecă neagră a venit din spate și m-a înșfăcat de gât. Era mult prea puternică pentru a riposta. Am lovit cu ce am putut, m-am zbătut... Degeaba. Simțeam cum îmi pierdeam simțul orientării. După scurt timp privirea mi s-a întunecat și am auzit un glas bărbătesc.

- Dormi.

- Will, dă-mă în leagăn, haide

- Sam, hai mai bine să ne concentrăm pe drumul nostru.

-Unde mergem ?

- În.... În

- Will, unde ai dispărut, mi-e frică.

-Sunt aici, nu sunt lângă tine, dar te însoțesc peste tot.

- Cum adică.

- Tu ești fetița mea, nu plec nicăieri fără tine, voi rămâne mereu lângă tine

-Will, William !

Unde ești? Ai zis că nu pleci nicăieri, că nu ne va despărți nimeni, ai zis că sunt a ta!

Will!

- Văd că te-ai trezit, permite-mi să mă prezint, numele meu este Trixter, iar următoarele tale 3 ore vor fi cele mai îngrozitoare din viața ta.

- Ce vrei?

- Păi, n-ai auzit bine, să te omor , a spus el izbucnind într-un râs nebun .

- De ce ?

- Pentru că deoarece.
Cine ești tu ca să-ți explic de ce omor eu oamenii.

Știi cum au murit ultimele victime ale mele, toate într-un au murit și toate în cele mai haioase moduri. Să vezi, unuia i-am pus lipici la gură, astupându-o ermetic, iar în nas i-am turnat adeziv lipindu-i nările. A murit asifixiat, îți dai seama, hahahahahaha. Altuia i-am tăiat câte un deget de la fiecare membru și îl dădeam la zombie acesta urmărind totul live, cu el nu m-am distrat prea mult, a murit după ce am trecut la primul picior din cauza hemoragiei. Unu l-am legat și l-am dat la zombie, pe altul hrănit cu sare. A fost amuzant. Nimeni nu mi-a putut ține piept pentru că exact ca pe tine îi aduceam în stare de leșin și îi legam.

- Ești bolnav.

- Tot ce-i posibil, dar cel puțin nu am cum să mor din cauza zombielor ca voi, muritorii...

- "Muritori"

- Ah... Da, unde îmi sunt manierele, eu nu sunt chiar om și nici chiar zombie, din ambele câte puțin, asta se întâmplă când americanii caută antidot acestei boli a zombielor și obțin ceva de două poate trei ori mai periculos. Ca și zombii ne înmulțim însă spre deosebire de zombie, puțini rezistă și 9 din 10 mor în urma mutației din cauza organismului mult prea slab dezvoltat.

- Corcitură...

- Urât... Prefer hybrid.
Dar gata, ne pierdem în timp să trecem acum la afaceri. Cum ai vrea să mori?

- Ținându-te de mână cu o grenadă la mine.

- Mutilare să fie.