Ce mi-ar plăcea să fiu iar bătrână
Să-mi aud ceasul cum sună
Și pulsul cum se oprește
Și gândul mă amăraște
Să simt măcar suferință
Nu mă simt o ființă
Parcă nu simt nimic
Am-nvățat că dragostea nu vine la plic
Pe propia-mi piele
Dar acum sunt una dintre iele
Parcă totul s-a dus
Spiritil mi-a fost pătruns
De o săgeată de soartă
Ce mă lăsa lată
Intr-o baltă de sânge
Și pe ea bătrânețea o străpunge
Timpul s-a topit
Visul mi-a ațipit
Am rămas singură
Prin întuneric, căutând a ta gură
Dar tot ceea ce găsesc e fals
Cum a fost întâiul vals
Ce cu moartea l-am avut
Și pe acela l-am pierdut
Acum stau pe jos
Nimic nu mai e ce a fost
Totul a luat o nuanță josnică
Un strop pică
Poate mai mulți
Se aud clopote de nunți
Iar eu?
Fug.Beată. Dispar.Clișeu.
