In memoria galbenului
Ce stă la marginea abisului
Ce se sufocă în apus
Ca un jurământ abia spus
În memoria ultimului nostru sărut
Ce încă nu a început
În memoria depresiei ce mă așteaptă
Să cad din pată.
Din pata aceea legendară de galben
Ce parcă este doar un desen
Cu linii vii,aproape moarte
Pictate cu șoapte
În memoria florilor culese
De prea puțin timp ucise
Cu amintiri încă abundente
Ce parcă țipa proteste
În memoria multor lucruri azi
Mă omor în timp ce tu cazi
Spre infinitului nespus
De parcă însăși tu te-ai putea numi apus..
