Luna s-a îmbătat...

22 7 0
                                    

    Uite, și luna s-a îmbătat
    Plânge că pe soare nu l-a uitat
    Plânge cu foc
    Și cu al tău noroc
    E sângerie, moare
    Moare luna din cauză
    Totul a fost desenat pe o pânză
    Și tu ai rupt-o
    Pentru că nu-ți plac păianjenii
    Da,unul a țesut-o
    Cu ale lunii lacrimi
    Cerul e surd și norii orbi
    Zboară prin ei corbi
    Sunt speriați
    Pentru că luna nu mai luminează
    Idealurile îi sunt zgâriate
    Nu o să te ierte
    Norii strigă spre ea:
    "Să nu mai ai  încredere-n tequilla!"
   

Poezii insomniaceUnde poveștirile trăiesc. Descoperă acum