Viata nu e o agonie
Hai sa facem galagie
Poate suna prea absurd
Dar sunt vorbe de surd
Lucruri hipioate
In mintea mea aflate
Intr-un haos constant
Poate sunt un simplu protestant
Lumea e mare si sunt multe culori
Si eu sa aleg sa traiesc printre orori?
Sa ma pierd constant in negru
Nu o sa mai fiu un cadavru
De azi o sa recunosc cine sunt
O sa-mi strâng mintea zdrobită mărunt
Si voi trăi în pace
O să ies din a racului carapace
Și voi trăi profund
În sentimente constant mă afund
Însă am o personalitate colorată
Poate prea înflorată
Însă soarele va răsări
Și noi o vom lua iar de la capăt
Sub o formă nouă
Sub o renaștere absurdă
Oarecum inconștientă
Însă și sufletele noastre vor răsări
Fie că suntem patetice
