O lumina bate in geam
Iar fiecare raza a lunii
Îmi amintește de câte o promisiune de a ta
Toate uitate undeva
Fiindcă tu ai plecat
Ai luat din mine fericirea
Și ai transformat-o in astru
Ca nopțile sa nu ți fie atât de cumplite
Poate ai fost egoist
Dar știu deja ca niciodată nu te vei schimba
Vei rămâne același obsedat
De idealuri false
Și idei prostesti
Si de mine cât timp nu ma ai
Și când vin spre tine
Se face dimineața si pleci
Sincer nici nu ma așteptam la altceva
Încerc sa mi ascund
In interiorul meu
Toată dorința de a te avea mai aproape
Insa tu o luminezi
O calci in picioare
Și iti bati joc
De tot ceea ce a fost vreodată frumos in mine
Câte vieți voi mai avea
Nu o sa mai iubesc
Pentru ca iubirea e cea mai mare slăbiciune
Și nu te poți revanșa
Fata de omul pe care îl iubești
Fiindcă nu ii vrei raul
Însă in adâncul tău
Știi ca meriți mai mult
Decât ignoranta si nepăsare
