Se pare că am picioarele unui cadavru
Și ochii unui mort
Ce își mângâie cavoul tandru
Și arată plâns fără cel mai mic efort
Tristețea-mi se adună în cearcăne
Și în fața mereu palidă
Eu,fără nici o origine
Și o soartă invalidă
Mă strecor ușor în cavou
Surd și fără glas
Ca un ușor ecou
Ce plutește pierdut p-un vas
Acolo,înmormântat
Cu flori la cap si lumânări la picioare
Cu-n suflet accidentat
Uitându-se spre soare
Ce mai are puțin și se scaldă în nori
Azi e ziua în care voi muri
Chiar în zori,înconjurat de multe ciori
Se văd prea multe fumuri
Și orizontul îmi devine neclar
Apele se clătină
Dragostea nu apucai să mi-o declar
Iubirea mea cea ieftină
Suspină...
