Regulus Black

Începutul

       Regulus a intrat într-un compartiment gol. Aceasta era ultima dată când Expresul de Hogwarts îl va duce acasă, acum că a terminat al șaptelea an.
      S-a așezat pe banchetă și a început să se gândească la ce va face săptămâna viitoare. A planificat asta de când avea 15 ani.
       O discuție cu Voldemort despre intrare lui în rândul mortivorilor. Cineva trebuie să arate că familia Black nu este trădătoare de sânge ca și fratele lui, Sirius, care a plecat de la casa bogatei familii Black.
       Părinții lui Regulus au fost foarte supărați pe Sirius, încât numele lui a fost șters de pe tapiseria familiei Black.
       Regulus nu poate spune că asta nu l-a bucurat. El și Sirius sunt ca șoarecele și pisica. Nu s-au putut înțelege deloc. Sirius a fost la Griffindor, iar Regulus la Slytherin. Lucrul acesta a dovedit că au o gândire diferită. Dar nu asta i-a îndepărtat, ei pur și simplu nu s-au înțeles niciodată.
        Sunetul trenului care a ajuns în gară l-a scos pe Regulus din visare.
A ieșit din tren și a mers prin zid, pășind în gara Încuiaților.
                               ***
        Când a coborât de pe mătură în fața casei familiei Black, a avut grijă să nu-l fi văzut vreun încuiat.
         Faptul că locuiesc înconjurați de încuiați este singurul lucru pe care îl urăște la casa lui, chiar dacă încuiații nu știu că ei locuiesc acolo din cauza unei vrăji.
         Regulus intră în casă și își salută părinții, apoi pleacă în camera lui cu gândul la fratele său. Se întreba ce ar fi spus el despre intrarea lui în rândul mortivorilor. Probabil ar spune că este nebun, dar Regulus simte că asta trebuie să facă! Simte că va face ceva important, că mișcă niște rotițe pentru viitor!
                              ***
         A trecut săptămâna de gândire, acum se afla în fața sediului mortivorilor. O casă uriașă, ascunsă cu o vrajă Încuiaților. Deși este pe un deal pe care umblă doar licantropii.
        Regulus a pășit în fața ușii și a bătut cu pumnul în ea. Ușa s-a deschis singură și a pășit în interior. A înaintat până la ușa din capătul coridorului uriaș și gri. Știa că acolo o să fie Voldemort și mortivorii lui la ora asta. A aflat toate astea de la verișoarele lui, Narcisa Malfoy și Bellatrix Lestrange. Două surori care sunt mai mari decât el. După ce s-au căsătorit, au intrat împreună cu soții lor în rândul mortivorilor.
        Regulus a tras aer în piept și a ridicat mâna să bată la ușă, dar ea s-a deschis înainte să poată bate. În fața lui stătea chiar Voldemort în persoană.
   —Regulus Black! Pot spune că te așteptam. Scumpa de Nagini te-a simțit de când ai intrat.
        Regulus a înghițit în sec de frică. Ceea ce era normal, în fața lui era chiar Lordul Întunecat!
  —Lordul meu, vreau să îmi onorez familia și îți promit că voi fi un mortivor loial, ca toți ceilalți.
        Regulus a început să se mire că nu l-a împiedicat bâlbâiala să vorbească, deși aproape că îi cedau picioarele de frică.
   —Regulus, nu sunt pretențios. Poți să vii alături de noi chiar acum, dar aici nesupunerea se pedepsește cu moartea. Nu îndur pe nimeni care face asta, Regulus Black.
        Regulus se uită cu frică spre Lordul Întunecat, avea aceea sclipire în ochi. O sclipire de nebunie care îl înspăimântă foarte tare pe Regulus!
     —Da, L-Lordul m-meu!
       Gata, s-au dus vorbele fără bâlbâială. Regulus face o plecăciune în fața lui.
       Șarpele lui Voldemort, Nagini se apropie de Regulus și arătă o față înfricoșătoare, deși Regulus nu crede că  poate să aibă vreodată o față frumoasă.
      —Regulus!
El își întoarce capul spre sunet și dă de Narcissa. Hai! Stai jos!
        După ce aude aceste cuvinte, își dă seama că Voldemort era deja așezat în capul mesei din încăpere. La masă erau verișoarele lui împreună cu soții lor, cu Severus Snape și alți câțiva mortivori.
       Regulus se așeză în fața lui Severus. Se aștepta ca el să fie acolo, Narcissa i-a spus că este mortivor de când a terminat școala. Adică Severus a fost în situația lui mai demult. Un mortivor proaspăt ieșit din Hogwarts.
        Voldemort s-a ridicat brusc de la masă, făcându-l pe Regulus să tresară. S-a uitat cum pleacă în tăcere cu Nagini pe urmele lui.
          Regulus s-a întors spre Narcissa, care stătea lângă el.
     — Ce-a fost asta? S-a enervat? Am făcut ceva greșit?
       Narcissa s-a ridicat și i-a făcut semn s-o urmeze. Regulus a urmat-o pe un coridor lung până la o ușă mare din lemn. Când ușa a fost deschisă de Narcissa, Regulus a rămas fără aer.
       În spatele ușii se afla o bibliotecă uriașă. Rafturile nu aveau niciun fir de praf și erau înalte de patru metri, iar cărțile erau perfect așezate.
       Narcissa s-a dus spre  masa mare și neagră din mijlocul camerei. Avea câteva cărți pe ea, dar Regulus știa că nu au venit aici pentru cărți. Ea s-a așezat pe un scaun, iar el a făcut la fel în tăcere.
       —De ce am venit aici? Își întrebă el verișoara.
      Narcissa se uită la el cu o emoție pe care el nu putea s-o înțeleagă. Nu a mai văzut așa ceva în ochii ei.
     —Mai bine discutăm aici. Mortivorii din sală nu sunt prietenoși, de fapt nu prea există mortivori prietenoși. Dar nu contează, trebuie să vorbim. Oricum, ai văzut că Lordul întunecat a fost puțin prea primitor cu tine. Așa face tot timpul. Fiecare mortivor este primit bine, dar pe parcurs o să-ți fie tot mai greu.
         Regulus presupunea că va fi așa. Dar Narcissa mai are ceva de spus, vede asta în ochii ei, dar vede și că nu vrea să vorbească acum. Așa că o să aibă răbdare.
          Momentan vrea să știe ce a însemnat ieșirea lui Voldemort de mai devreme. Oare așa face tot timpul sau se întâmplă ceva? Dar la întrebări poate să-i răspundă doar Narcissa.

★★★★★
   O să postez câte un capitol în fiecare marți.