Regulus Black

Misiune în desfășurare Part. 2

Regulus s-a apropiat de raftul cărții. Aceasta se zbătea în lanțuri ca de fiecare dată.

Regulus și-a deschis unul din buzunarele robei și a scos de acolo un sac și o sfoară. Bătrânul nu i-a spus să lege cartea cu sfoară, dar el s-a gândit că ar putea fi de ajutor. Acesta a pus obiectele pe jos și a început să se cațere pe rafturi. Când a ajuns în fața cărții, i-a deschis lanțurile și aceasta a aterizat pe podea.

Regulus a sărit de pe rafturi și cu bagheta în mâna a spus:

--- Stupefay!

Cartea a împietrit, iar Regulus a legat-o cât de repede și bine a putut. Apoi a reușit să o bage în sac chiar înainte să își revină. Aceasta se zbătea în sac, dar se pare că sfoară o împiedică din a rupe materialul cu dinții.

Regulus și-a ridicat mătura, s-a suit pe ea cu sacul în mână și a ieșit în zbor pe fereastră. Odată ajuns acasă plănuia să ascundă cartea de mama lui în camera lui Sirius.

Când a ajuns acasă, mama lui era în bucătărie. Așa că el s-a îndreptat spre camera fratelui său fără să facă zgomote. A deschis și închis ușa cu grijă, dar când s-a întors mai că a țipat.

Kracher era acolo, încercând să deslipească posterele cu fete în bichini a le lui Sirius. Fără succes din câte vedea Regulus.

--- Stăpânul Regulus s-a întors acasă devreme, a spus elful făcând o plecăciune.

--- Ce faci aici, Kracher? A spus el încercând să ascundă sacul la spate.

--- Stăpâna la rugat pe Kracher să dea posterele astea oribile jos de pe perete.

Lui Regulus i-a venit să râdă când s-a uitat la postere. Sirius chiar știa cum să-și enerveaze părinții.

--- Poți să le dai jos ?

--- Nu, cred că fratele dumneavoastră a folosit o vrajă ca să le pună.

Regulus se așteptase la asta și nu a mai putut să se abțină din a zâmbi. A fost un zâmbet mic în colțul gurii, iar Kracher nu la observat.

--- Vreți să vă ajute Kracher cu sacul ? Ce este înăuntru nu pare să fie mulțumit.

Regulus a realizat că elful lui de casă și-a dat seama că avea sacul la el.

--- Nu am nevoie de ajutor cu sacul, dar am nevoie de altceva. Pot avea încredere că o să ți asta între noi doi ?

--- Kracher nu va spune nimic, a spus acesta.

Regulus i-a zâmbit și a spus:

--- O să ascund sacul în cameră aceasta, dar mama nu trebuie să afle. Te rog să ți secretul între noi.

Kracher s-a uitat pentru câteva momente la el și apoi a dat din cap în semn că a înțeles.

După ce elful a ieșit din cameră, Regulus a deschis dulapul din încăpere. S-a întristat să vadă că fratele lui și-a luat toate hainele cu el. Acesta fiind un semn clar că nu avea de gând să mai vină acasă. După ce a pus sacul cu cartea înăuntru, a închis ușa și a ieșit din cameră.

Încet fără ca mama lui să-l vadă a deschis ușa de la intrare, iar apoi a închis-o din nou, asigurându-se că mama lui aude.

--- Mamă! Am ajuns acasă, a strigat acesta. O să merg în cameră, a vorbit el din nou.

--- Bine, i-a spus mama lui din bucătărie.

Regulus s-a trântit pe patul din camera lui, așteptând să vină o nouă zi. O zi în care va afla ceva despre Lordul Întunecat.

***
Dimineață, după micul de jun, Regulus s-a strecurat în camera lui Sirius și a luat sacul. Cu grijă, fără ca mama lui să-l audă sau vadă, acesta a ieșit pe ușa de la intrare.

Când a ajuns la Gringotts nu a putut merge direct spre seif. Un goblin se învârtea prin acea zonă, așa că a patrulat puțin, dar ca întotdeauna nu a văzut nimic ne la locul lui.

După o bună bucată de vreme a reușit să intre în seif. Ca și celelalte două dăți a folosit vraja pentru lumină. Când întunericul s-a risipit în jurul lui, Regulus l-a văzut pe bătrânel stând ca de obicei în colțul lui.

--- Unde este ? A întrebat acesta văzând că nu are nici un sac în mână.

--- Am ascuns sacul sub o vrajă, a spus acesta, iar bătrânul a răsuflat ușurat.

Regulus a desfăcut vraja și i-a înmânat sacul bătrânului. Acesta nu s-a ridicat de pe podea, dar tot l-a luat și s-a uitat în el. A băgat mâna și a scos cartea, care spre surprinderea lui Regulus s-a calmat la atingere bătrânului.

--- Ai adus și ceva de mâncare?A întrebat el uitându-se cu ochii plini de... iubire și admirație la carte.

Regulus a scos din buzunarul robei lui gri o pungă cu brânză pe care a luat-o de la micul de jun și o sticlă mică cu apă. Acesta le-a așezat pe podea, dar bătrânul nu și-a luat ochii de pe carte.

--- De ce este așa de calmă? A întrebat el când a văzut că bătrânelul a dezlegat sfoara, iar cartea nu a încercat să-l muște.

--- Cel care a creat acestă carte o poate și controla.

Regulus s-a gândit la vorbele lui, dar după câteva secunde și-a dat seama cea vrut să spună acesta.

--- Tu ai scris-o ? A spus el uimit.

--- Da, am scris această carte, iar ca Voldemort să pună mâna pe ea și să o facă proprietate lui a trebuit să mă închidă în locul acesta.

--- Ai spus că te-a închis pentru că știi prea multe despre el.

--- Nu-ți face griji, Regulus. Nu am mințit despre faptul că știu multe despre Voldemort și nu am uitat că-ți datorez ceva. Tu mi-ai adus cartea, iar acum o să te răsplătesc.

Respirația lui Regulus s-a oprit când a văzut că bătrânul s-a ridicat de pe podea și s-a apropiat de el.

--- Nu poate muri, a spus acesta în șoaptă.

Regulus a crezut că nu a auzit bine așa că la rugat să repete.

--- Nu poate muri, a spus acesta puțin mai tare. Voldemort este nemuritor.

Ochii lui Regulus s-au mărit din cauza șocului și probabil a fricii.

--- Nemu...ritor ? Cum...este posibil... așa ceva ? A întrebat el șocat.

--- Asta este ceva ce-ți voi spune altă dată, a spus bătrânul.

--- Cum adică altă dată ? Dacă Lordul află că am luat cartea o să fiu cina șarpelui ăluia oribil, a spus Regulus furios.

Bătrânul s-a uitat cu calm la el.

--- Ți-am spus că o să-ți spun ceva despre Voldemort dacă îmi aduci cartea, nu am spus că o să-ți spun totul. Dar ca să poți dormi liniștit la noapte o să-ți spun că există o cale prin care să-i luăm nemurirea.

Regulus s-a uitat la el cu neîncredere în ochi.

--- Este adevărat sau spui asta pentru că vrei să mă liniștești.

--- Bineînțeles că este adevărat. Nu-mi pasă dacă ești liniștit sau nu, ți-am spus asta ca să-ți mulțumesc pentru carte. Acum te poți întoarce la lucru.

Regulus l-a privit în timp ce a mers în colțul lui cu cartea în mâini. Apoi încă puțin șocat a ieșit din seif.

Se plimba de o oră prin Gringotts, dar gândurile lui nu erau despre muncă ci erau despre Lord.

' Dacă este nemuritor, este de sute de ori mai periculos. '

S-a gândit el în timp ce se plimba, dar în loc să fie speriat era furios. Furios că Lordul avea atâta putere, iar parcă atunci în acel moment a vrut ca Lordul să fie învins mai mult ca niciodată. Avea acest sentiment că în viitor, cineva va fi mai puternic decât Lordul Întunecat. Dar acel cineva nu va putea să-l omoare dacă este nemuritor. Iar Regulus avea de gând să încerce să ia această putere a Lordului.