Regulus Black

Misiune în desfășurare Part.1

          Regulus se afla în sediu, dar nu a putut ajunge la ușa secretă a bibliotecii, nu încă.

        --- Avem o întrunire, a spus Narcissa apropiindu-se de el.

        --- Serios? Nu am știut, a spus Regulus surprins și îngrijorat. Cartea trebuia scoasă de acolo cât mai repede și pentru siguranța lui, fără să  fie văzut de cineva.

        Narcissa a aprobat din cap și a mers spre sala de întrunire, Regulus urmând-o.

        Când au intrat pe ușă, mortivorii importanți erau deja așezați în jurul mesei, iar Nagini și Lordul erau în capul mesei. Regulus s-a temut că Lordul o să-l pedepsească pentru că a întârziat, dar acesta nu a spus nimic.

           --- Astăzi nu o să aveți parte de o întrunire obișnuită, a spus Lordul. Dimineața aceasta, un mortivor neimportant, a încercat să atingă o carte din bibliotecă, cea care se zbate pe raft, a continuat acesta.

            Regulus s-a lipit cu spatele de scaun și a încercat să înlăture senzația de greață care a apărut la cuvintele Lordului.

         --- Așa că azi o să vă arăt ce se întâmplă când cineva face asta. Severus, aduo!

            Regulus nu observase că Severus nu era la masă, dar acesta a intrat în cameră cu o femeie de vârstă mijlocie. După cea lăsat-o lângă Lord, acesta s-a îndreptat spre locul lui și s-a așezat.

            Toți mortivorii de la masă aveau o privire speriată la ce urma să facă Lordul, dar niciunul nu era la fel de speriat ca Regulus.

            Fără vreun avertisment, Lordul și-a îndreptat bagheta spre femeie și a spus:

         --- Crucio!

           Femeia a căzut la pământ, țipând de durere. Corpul ei se mișca într-un mod ne omenesc. Lui Regulus i s-au închis ochii.

         " Dacă cartea acea este atât de importantă nu ar trebui să mai stea în mâinile lui nici o secundă în plus."

           S-a gândit Regulus deschizând-uși ochii după ce țipetele femeii s-au oprit. Dar nu s-au oprit pentru că a scăpat ci pentru că Lordul a lăsat-o pe Nagini să o omoare.

          Regulus a fost îngrozit, dar întâmplarea la făcut să vrea să ia cartea din bibliotecă cât mai repede. El știa că o carte atât de puternică nu are ce căuta în mâinile unuia ca Lordul.

          --- Această femeie a descoperit o ușă secretă spre bibliotecă. Nu m-am gândit că cineva o să o găsească, așa că nu am închis-o. Dar după ce am găsit-o pe femeia aceasta acolo, am închis ușa cu aceași vrajă care am pus-o pe ușa  principală.

          Senzația de greață a lui Regulus a revenit la auzul vorbelor Lordului. Planul lui era să intre pe ușa secretă, dar se pare că nu mai avea nici o șansă să meargă pe acolo.
  
          --- Plecați! A spus Lordul, Regulus fiind primul care a ascultat.

           Când a ajuns într-un coridor luminos și liniștit al casei, acesta a început să se gândească la variantele pe  are le avea. Nu putea intra pe ușa principală a bibliotecii și nu putea intra nici pe cea secretă. Singura variantă pe care o avea era...fereastra bibliotecii. Regulus nu era sigur care fereastră  era ci doar că era pe partea stângă a casei, iar pe partea stângă a casei erau 5 geamuri.

          Regulus a ieșit de pe coridorul liniștit  în căutarea Narcissei, dar a dat peste Bellatrix.

         --- Unde te grăbești Regulus ? A întrebat aceasta.

        --- O caut pe Narcissa, ai văzut-o?

        --- A mers acasă. Are un copil de care trebuie să aibă grijă.

           Regulus a început să se gândească pe cine să întrebe unde poate găsi o scară în casa aia uriașă. Narcissa ar fi fost o persoană de încredere, dar dacă ar  întreba pe altcineva, acel cineva iar spune Lordului de întrebarea ciudată care i-a fost pusă. Iar ultimul lucru de care  el avea nevoie era ca Lordul să-l bănuiască de ceva.

             Gândindu-se că nu are altă variantă, Regulus s-a uitat în ochii lui Bellatrix și a spus:

          --- Pot avea încredere în tine ?

           Bellatrix a fost luată prin surprindere și nu a încercat să o ascundă.

         --- Ce-i cu întrebarea asta Regulus?

        --- Îți pasă de mine măcar un pic?

        După câteva secunde de așteptare aceasta a răspuns.

       --- Bineînțeles că-mi pasă,  ești verișorul meu, unul care nu este împotriva Lordului ca și Sirius.

          Bellatrix nu avea idee cât de mult se înșala despre ultimele ei cuvinte. Dar Regulus nu a dat vreun semn că nu ar fi de acord cu ea.

        --- Nu mă încred în alți mortivori, ar fugi la Lord și iar spune ce întrebare ciudată am pus. Dar nu vreau să fac nimic rău, singurul lucru pe care îl vreau este o scară. Ști dacă pot găsi una aici, în casă.

           Bellatrix s-a încruntat la întrebare, dar totuși i-a răspuns.

         --- Există o magazie, ușa acea,  aceasta a arătat cu degetul spre o ușă din dreapta lui Regulus. Ar trebui să găsești o scară destul de mare acolo, dar la ce îți trebuie o scară acum?

         --- Am aruncat... o carte pe...acoperiș, a spus el, sunând mai mult a  întrebare.

        --- De ce ai aruncat o carte pe acoperiș? A întrebat Bellatrix, cu o față  care spunea clar că nu-l crede.

       --- Am vrut să văd dacă pot arunca până acolo. Ști foarte bine că mă pot purta că și un copil câteodată. Am aruncat-o când am ajuns aici. Nu am putut să o iau mai devreme, Narcissa a venit și mi-a spus că avem o întrunire.

         Bellatrix s-a uitat ciudat la el, dar  chiar dacă îl credea nebun nu i-a spus-o în față.

          --- De ce nu folosești o matură?

         --- Nu am nici o matură la mine, a spus acesta.

         --- O să găsești una în magazie, o să-ți fie mult mai ușor decât cu scara și oricum nu cred că scara este destul de lungă ca să ajungi pe acoperiș.

           În momentul acela lui Regulus i-a venit să-și pupe verișoara, pentru că a venit cu ideea acea genială.

         --- Mulțumesc! A spus acesta repede, trecând pe lângă Bellatrix și îndreptându-se spre magazie.

           După ce a luat matură, acesta a ieșit afară și s-a dus pe partea stângă a   casei. A studiat puțin ferestrele,  dar nu a putut să vadă unde era biblioteca.

            Regulus s-a urcat pe mătură și s-a ridicat în aer la nivelul primei ferestre. În acea încăpere erau mai multe cuti puse una peste alta, așa că Regulus a trecut la următorul geam. Acolo a văzut doi mortivori, soț și soție,  din câte știa el, sărutându-se,  așa că a trecut repede la următorul. Iar acolo Regulus a văzut biblioteca, doar un geam despărțindu-l de ea.

            Fereastra nu putea fi deschisă de afară, dar Regulus și-a scos baghetă și a sperat ca vraja să funcționeze, dar mai ales a sperat ca Lordul să nu fi pus și pe fereastră vreo vrajă.

          --- Alohomora! A spus acesta, iar spre fericirea lui fereastra s-a deschis și el a intrat în bibliotecă, ușurat să atingă podeaua și să vadă cartea  în același loc.