Regulus Black

Ciudățenii

          A trecut o săptămână de când Regulus a avut parte de prima lui patrulare. Lucrurile au continuat tot așa. Dimineața pleca spre „ Căsuța Întunecată” , așa cum îi plăcea lui să îi spună.
          Acum era o zi însorită de vară. Dar Regulus era blocat în casa familiei      Black, căutând un loc de muncă.
          Narcissa i-a spus că ar fi mai bine pentru el să pară un om normal, care muncește, nu un mortivor. Dar Regulus face asta mai mult pentru timpul în plus pe care îl poate petrece departe de mortivori.
          S-a gândit să meargă la Gringotts. Mereu i s-a părut o muncă ușoară. O să meargă acolo mâine pentru a vedea ce posturi sunt libere.
          Încă nu îi venea să creadă că Lordul i-a dat trei zile la dispoziție. Narcissa a spus că este un lucru pe care nu l-a mai făcut până acum. De obicei dă doar o zi sau niciuna, dar cu Regulus a fost generos și asta îl sperie un pic.
           Părerea lui este că Lordul se comportă foarte ciudat în ultima vreme. Dar nu se oprește din treburile lui întunecate, pe care Regulus nu vrea să le știe.
         O bătaie în ușa camerei lui îl trezi la realitate.
        — Da? Întrebă el .
        — Pot intra? Se auzi vocea Narcissei de  cealaltă parte a ușii.
         Regulus nu-i răspunse și se duse pur și simplu  la ușă  și o deschise.
         Când o văzu pe Narcissa cu un bebeluș în brațe, zâmbetul îi apăru pe față.
        — Putem sta puțin de vorbă?
        — Dacă mă lași să îl țin în brațe , poți vorbi toată ziua.
        Narcissa îi zâmbi și îl puse pe Draco în brațele lui. Regulus se dă din ușă și Narcissa intră în cameră. Se așează pe pat și Regulus o urmează.
        — Ce drăguț este! Regulus zâmbi privind chipul micuțului din brațele sale.
        — Știu, a spus Narcissa, zâmbind la rândul ei. Vreau să îți spun ceva foarte important, așa că nu mă întrerupe!
          Regulus aprobă din cap. A observat și el că Narcissa a devenit puțin cam agitată.
          — Poți avea încredere în mine, știi foarte bine asta, Narcissa.
          Ea încercă să-i zâmbească, dar nu izbuti.
          — Să nu cumva să treci pe la sediu! Este puțină agitație. Chiar dacă te plictisești sau vrei să vorbești cu mine, nu veni!
         — De ce ? Narcissa, uneori nu înțeleg nimic. Când Lordul a avut ieșirea acea ciudată, m-ai lăsat cu ochii în soare. Iar acum vii și spui lucrurile doar pe jumătate.  Ce se întâmplă?
            Narcissa se uită la el cu părere de rău și apoi întoarce privirea spre Draco, care este încă în brațele lui Regulus, pe jumătate adormit.
          — Știu că nu am dat explicații, dar crede-mă, vreau, dar nu pot. Ți-aș spune, însă e foarte riscant.
          Narcissa face o pauză să respire pentru că vorbise fără oprire, apoi continuă.
        — Încerc să te avertizez. Până nu ești obligat să vii, nu vreau să te văd la sediu. Bucură-te de aste trei zile rămase!
           Regulus se gândește puțin apoi aprobă din cap. A acceptat pentru că are încredere în ea. Poate nu îi spune ea adevărul, dar are sigur un motiv și nu vrea s-o forțeze.
           Narcissa îi zâmbi și îl luă pe Draco din brațele lui Regulus.
         — Ar trebui să plec, trebuie să ajung cu el la mama, spuse Narcissa arătând spre Draco.
      Regulus îi zâmbi și-i aruncă o privire duioasă micuțului.
         — Chiar este drăguț! Înțeleg de ce îl iubește mătușa.
          Narcissa zâmbi și se îndreptă spre ușă, iar Regulus a condus-o până în fața casei.
         Când intră în casă, mama lui era în bucătărie și gătea. Regulus o privi uimit.
         — Mamă, ce faci ?
          Doamna Black nu gătea niciodată. Dacă Regulus ținea bine minte, ultima dată când a văzut-o gătind a fost acum patru ani. De obicei Kracher este cel care gătește.
         — Gătesc și, după, o să spăl și vasele.
         Regulus face ochii mari.
        — Ce-a făcut Kracher de l-ai dat afară din casă ?
       — Era așa evident ? El dă aprobator din cap. A făcut cenușă tabloul cu mama și i-am spus să vină diseară înapoi.
         Regulus mai avea puțin și sărea în sus de bucurie. Tabloul acela era mai urât decât șarpele Lordului. Dar ca să nu o supere pe mama lui se uită la ea cu părere de rău. Însă când ajunse în cameră scoase un țipăt de fericire.
          Când avea 10 ani a încercat să îi de-a foc, dar l-a prins Sirius, și pentru a nu intra în bucluc l-a rugat pe Sirius să tacă. Dar pentru tăcere a fost nevoie să îi promită că nu îl mai pârăște cinci săptămâni.
         Gândurile i-au fost întrerupte de o bătaie în geam. Regulus se uită în locul cu pricina și vede o bufniță maro închis.
          Deschide geamul, iar bufnița intră și aruncă o scrisoare pe pat, apoi ieși afară.
          Regulus se uită la scrisoare și o ia de pe pat. Nu știa de la cine putea fi,  iar faptul că bufnița a plecat îi dă de înțeles că acea persoană nu vrea un răspuns.
           Când deschise scrisoarea, Regulus rămase stupefiat.
    
      „Nu-ți băga nasul unde nu-i treabă ta ! Lui nu îi place asta, așa că ai grijă,Regulus!”

       — Pe barba lui Merlin ! Asta-i o amenințare sau o prevenire ?
             Regulus întoarce scrisoarea pe toate părțile, dar nu era niciun nume sau orice indiciu despre cine ar fi putut-o trimite. Dar nu înțelegea ce ar trebui să insemne mesajul, nu a făcut nimic rău și nu a invadat spațiul nimănui.
            Se tot gândea la faptul că scrie  „ Lui nu îi place ”. Ar putea fi o grămadă de persoane, dar nu știa de ce, gândul îl ducea la Lord.