Regulus Black

Finalul

           Kreacher și-a luat stăpânul de mână și s-a aparetat cu el în fața peșterii. Apoi l-a condus înăuntru, oprindu-se în fața unui perete.

          --- Aveți un obiect ascuțit pentru Kreacher ?

          Regulus s-a uitat la el confuz, dar a ascultat de elf și a scos din robă un cuțit mic.

         --- Nu ți-l dau până nu-mi spui la ce ai nevoie de el, a spus Regulus.

        --- Ușa nu se deschide dacă nu o ungeți cu sânge, stăpâne.

          Lui Regulus i s-a făcut rău când a auzit răspunsul lui Kreacher.

          --- De ce crezi că o să te las pe tine să faci asta ? Eu te-am pus să vi cu mine, așa că vom folosi sângele meu.

           Regulus și-a făcut o mică tăietură în palmă, apoi și-a lipit mâna de piatra rece a peșterii.  Când și-a luat mâna de pe perete acesta a dispărut, lăsând la iveală o beznă de nepătruns.  Regulus și-a aprins vârful baghetei și l-a urmat pe Kreacher. Un lac mare cu apa întunecată s-a ivit sub lumina baghetei. Lacul era atât de mare încât celălalt mal nu se putea observa, dar în mijlocul apei se vedea o strălucire verde.

          --- Acolo este o mică insulă, vasul în care este ascuns medalionul este acolo.

         Regulus a dat din cap către Kreacher în semn că a înțeles. 

            --- Cum o să ajungem acolo ?

          Elful s-a uitat la Regulus și a spus:

            --- Pe aici pe undeva trebuie să fie un lanț invizibil, a spus Kreacher căutând cu mâinile podeaua de piatră.

          Regulus s-a aplecat și  el ca să  caute, dar elful l-a găsit înaintea lui.

            --- Lordul Întunecat a folosit o vrajă ca să facă lanțul vizibil, apoi a folosit o altă vrajă ca să atragă o barcă.  Lanțul s-a strans când a făcut vraja, a spus Kreacher.

             Regulus și-a dat seama despre ce vrăji este vorba, așa că le-a rostit. O barcă a inceput să plutească spre ei. Când aceasta a ajuns s-au suit în ea și au pornit spre centrul lacului.

           Regulus a privit apa de mai multe ori și de fiecare dată i se părea că vede o mână sau un picior ieșind din ea.

            --- Apa este plină de inferioși, a spus Kreacher.

             Vestea la speriat puțin pe Regulus, dar el știa pentru ce făcea ce făcea și nu regreta nici un pic.

             Când au ajuns pe acea insulă mică,  Regulus a observat vasul de care îi povestise Kreacher. Era mare, iar lichidul de culoarea smaraldului din el nu păre prea gustos. Un pocal gol era așezat pe marginea lată a vasului, iar Regulus l-a luat în mână. Din ce i-a spus Kreacher reiese că trebuie să bea tot elixirul acela ciudat ca să ajungă la Horcrux.

            --- O să beau din elixir, a spus Regulus către Kreacher.

            ---- Nu, nu puteți face asta! Elixirul vă va face să suferiți. Ascultați la Kreacher, nu vreți să vedeți acele lucruri oribile.

          Regulus s-a uitat cu milă la elf. Îi părea atât de rău pentru ce a trebuit să îndure Kreacher.

          --- Trebuie să o fac, dacă nu o să mai vreu să beau tu va trebui să mă obligi, ai înțeles ?

         --- Nu pot să-i fac așa ceva stăpânului, a spus Kreacher cu ochii umezi din cauza lacrimilor.

         --- Trebuie să o faci, după ce vasul se va goli vreau ca tu să schimbi medalionul dinăuntru cu acesta.

        Regulus i-a întins medalionul, dar apoi l-a luat inapoi, a scos o bucată de hârtie, o pană și o călimară dintr-un  buzunar foarte mare al robei. Regulus a pus pocalul, pe care încă îl ținea în mână,  de unde la luat și a început să scrie.

            " Pentru Lordul Întunecat
Știu că atunci când o să citești aceste rânduri voi fi mort de mult, dar vreau să știi că  eu am fost cel care ți-a descoperit secretul. Am furat adevăratul Horcrux și intenționez să-l distrug cât pot de repede.
        Înfrunt moartea în speranța că,  atunci când o să întâlnești un adversar  pe măsură, o să fii din nou muritor.

                            R.A.B."

           Regulus a împăturit foaia și a pus-o în medalion, apoi i l-a dat lui Kreacher.

           --- După ce le schimbi va trebui să pleci fără mine. Distruge medalionul și nu te mai întoarce după  mine, ai înțeles?

           Kreacher era atât de speriat, se vedea în ochii lui că nu voia să-și lase stăpânul acolo. Dar știa foarte bine că trebuie să urmeze ordinele, așa că a dat aprobator din cap și l-a privit pe Regulus cum bagă pocalul în elixir, stăpânul lui a înghițit lichidul și a picat pe jos. Acesta a început să-l roage pe Kreacher să nu-i mai de-a din elixir, dar elful a urmat ordinele care i-au fost date și a început să-l oblige.

            Regulus înghițea cu greu, imaginile pe care le vedea erau oribile. Mama lui și Sirius erau morți din vina lui. Apoi s-a văzut  pe el având ochii aceia de mortivor nebun. A văzut un om care stătea la picioarele lui, cerându-i milă, dar Regulus din viziune la ucis.

           Toate lucrurile rele pe care Regulus a încercat să le evite îi apăreau în fața ochilor. Kreacher continua să-i de-a elixirul, iar după cea ce a părut o veșnicie, vasul s-a golit. Kreacher a schimbat medalioanele între ele și s-a uitat la stăpânul său, care stătea respirând greu pe jos.

           --- Dute! A spus Regulus cu o voce șoptită.

            Kreacher a început să plângă și apoi a dispărut din peșteră. Cu ultimele puteri, Reguls s-a dus către apă.  Setea lui era atât de puternică încât a uitat complet de inferioșii din lac. Când a băgat mâna în apă, o altă mână la apucat de încheietură. Regulus a încercat să-și i-a bagheta, dar nu a găsit-o, cel mai probabil a căzut în  lac când el avea vedenile.

            Mâna îl trăgea cu atâta forță,  iar el era atât de slăbit încât în următoarea secundă s-a trezit în  apă.  Mai multe mâini l-au apucat de brațe și picioare, iar Regulus a știut că nu mai avea cum să scape.

            Măcar murea știind că a încercat să de-a o mână de ajutor. Iar cu acest ultim gând, ochii lui Regulus s-au închis și trupul lui a lovit fundul lacului.

        
                   
                     ~~~ THE END~~~