Regulus Black

Gringotts

            Mama lui Regulus intră în camera lui și îl văzu puțin palid. Dar a decis să lase asta și să îl cheme la masă .

          Regulus coboară scările încet încă gandindu-se la scrisoarea pe care o primise acum două ore.
 
        Nu știa de la cine este și nu știa de ce o primise. El chiar nu făcuse nimic, dar numele lui folosit în scrisoare îi arătase că bufnița nu încurcase adresele. Când intră în bucătărie încearcă să se poarte normal pentru că nu voia că mama lui să bănuiască ceva.

      „ Oricum nu știu de la cine este și nu am cum să aflu așa că mai bine o las baltă, chiar dacă mă înspăimântă” 

      Asta era cea ce credea Regulus despre scrisoare în acest moment. Se așeză la masă și îi zâmbi mamei lui când aceasta îl întrebă cum este mâncarea, fiindcă era cu adevărat bună.
     
       Tatăl lui se afla la serviciu, așa că, acasă erau doar el și mama sa.
       — Ce o să faci astăzi, Regulus ?
      Regulus își întoarse capul spre ea și o privi cum spală vasele.
      — Cred că o stau și o să mă odihnesc, iar pe seară o să ies la o plimbare.
     
         Ea dădu aprobator din cap și se întoarse la spălatul vaselor. Dar, după un minut de liniște, exact atunci când Regulus se ridică de la masă, ea îl privește din nou.
         — Te-ai gândit la o slujbă ?
         — Da mamă, mă gândeam să merg la Gringotts. Ar fi o slujbă ușoară.
          Mama lui dă din cap aprobator și îi zâmbi strâmb. Mamei lui nu prea îi ieșeau zâmbetele. De când Sirius a intrat la Griffindor a fost mai mult încruntată.
         
          Regulus ieși din bucătărie și o porni spre dormitorul său.
 
          Restul zile și-o petrecu citind cărți și jucându-se cu un porumbel care stătea pe marginea ferestrei.
    
        Seara, pe la ora 8, ieși la o plimbare. Ajunse într-un parc plin cu încuiați, dar  îi plăcea aici. Nimeni nu mai știa asta.
  
         Mama lui ar spune că merge degeaba acolo pentru că nu poate să facă nimic și trebuie să se comporte ca  un încuiat. Dar lui îi place să se plimbe pe aleea care despărțea parcul în două. Frunzele copacilor se mișcau ușor din cauza micilor adieri.

        După  două ore în care s-a plimbat prin parc și a privit copiii încuiaților jucându-se, a ajuns și el acasă.  Era obosit și i-a spus mamei lui că merge la culcare, imediat ce a intrat pe ușă.

          Ajuns în cameră, se schimbă în pijamale și se puse la somn. Mâine trebuie să meargă la Gringotts și asta presupune să fie odihnit. De obicei goblinii de la Gringotts te pun să lucrezi din prima zi, așa că mai bine se punea la somn de pe-acum.

          A doua zi Regulus se îmbracă și ieși din casă apărând în fața băncii Gringotts. Când intră în clădire, totul era așa cum știa el. Prima încăpere era una uriașă, iar goblinii munceau de zor la marginea sălii.
     
          Regulus s-a dus până în capătul încăperii unde se afla goblinul care te lasă în zona seifurilor. Nu știa unde să meargă, așa că atunci când ajunse lângă goblin spuse:
    
       — Bună ziua!
        
         Goblinul își ridică capul din foi și îl privi, apoi îi răspunse la salut puțin plictisit.
     
       — Ce seif ? Întrebă goblinul crezând că Regulus era acolo pentru a scoate bani.
   
      — Niciunul, am venit pentru un post la Gringotts, nu pentru a scoate ceva din seif.
       
         Goblinul se uită la el atent, studiindu-l din cap până în picioare.
  
      — Nu avem posturi libere.
      — Dar am nevoie de o slujbă, sunt major nu pot trăi toată viața pe banii părinților mei. Regulus era conștient că dramatizase puțin părând un copil disperat, dar trebuia să îl convingă cumva pe goblin.
   
      — Îmi pare rău domnule, dar nu pot face nimic.
  
        Regulus se uită atent la el și vedea că nu-i pare rău nici măcar cât negru sub unghie. În acel moment îi veni în minte să-și arate semnul întunericului ca să îl sperie, dar se calmase și începu să vorbească frumos și politicos.
   
         — Vă rog frumos, am nevoie de slujba asta! Nu am nevoie de prea mulți bani, așa că dați-mi câteva ore de lucru pe zi și gata.
  
         Goblinul îl ascultă neinteresat, dar până la urmă și-a dat seama că Regulus nu avea să renunțe așa că a cedat.
     
         — Cum doriți domnule, pot să vă dau patru ore de lucru pe zi, de la 10 dimineața până la două după-amiaza. Acceptați domnule?
  
         „ Patru ore în care să nu-mi umplu timpul cu mortivori ? Cum aș putea refuza asta?” Dar bineînțeles că Regulus nu spuse toate astea cu voce tare, așa că îi zâmbi goblinului și spuse:
  
          — Sigur, dar totuși aș dori să știu pe ce post.

        — Da, am uitat să vă spun asta. Este foarte ușor. Cobori  în subteran și patrulezi în jurul seifurilor. Dacă vezi persoane care nu au goblini lângă ei și sunt în jurul seifurilor îi scoți afară, ai înțeles ?
  
        Regulus dădu aprobator din cap.
  
        — Când încep ?
        — Mâine, astăzi nu avem nevoie de tine.

          Regulus salută și plecă fericit că mai are o zi liberă. Dar când ajunse la ușă, nefiind atent se lovise de cineva. Când ridică capul îl văzu pe Severus încercând să se lupte cu un sac. Orice ar fi acolo este foarte nervos.
 
         — Ce faci Severus?
        
          Pe Regulus îl pufni râsul, însă Severus nu avea chef de glume.
   
        — Nu-i amuzant!
        — Ce-i în sac ?
        — Întreabă-l pe Lord! Mi-a trânti chestia asta în față, mi-a spus să nu-l deschid și trebuie să îl duc în seiful lui.
        — Mult noroc!
 
          Regulus îl lasă pe Severus singur și apăru la colțul străzii lui ca să nu fie  văzut de încuiați, ar fi apărut direct în casă, dar mama lui a făcut o vrajă și nu mai poate face asta.
  
          Intră în casă și își salută mama. Intră în cameră și a început să se gândească la ce avea Severus în sac.
De ce ar fi vrut Lordul să bage așa ceva în Gringotts ? Iar faptul că i-a spus lui Severus să nu se uită îi arată lui Regulus că orice ar fi în sac, nu este un lucru obișnuit

         Și nu știa de ce, dar voia tare mult să afle.