Regulus Black

Prima patrulare

Regulus stătea la masă cu mortivorii. Avea semnul descoperit ca și ceilalți.
Prima întâlnire la care participă. Toate astea pentru că Narcissa a garantat în fața Lordului.
Doar mortivorii care și-au arătat loialitatea și puterea pot să stea la masă, iar el este aici de ieri.
I-a mulțumit Narcissei pentru asta.
Lordul intră în sală și toți se ridicară în picioare.
Asta nu îl mira pe Regulus, dar faptul că a trebuit să stea așa până când șarpele ăla s-a așezat lângă el a fost un mic șoc.
Va trebui să respecte chestia aia?
Este un șarpe urât și alunecos, dar este al Lordului așa că nu are ce face.
Se puse jos deodată cu ceilalți de parcă erau roboți.
- Regulus! El își întoarce privirea spre Lord.
- Da Lordul meu?
- În această seară vei patrula în exterior cu Narcissa.
- Da, Lordul meu! Au spus amândoi deodată.
***
Mai târziu după întâlnire, Regulus a plecat în bibliotecă. Ar fi vrut să vadă și restul casei, dar nu voia să calce unde nu trebuie.
Dacă Lordul a ucis un mortivor pentru că i-a atins cartea nu voia să știe cum ar fi dacă ar da peste locul în care stă în fiecare zi.
Probabil l-ar tortura în fața celorlalți mortivori și apoi l-ar ucide.
Dar este posibil să îl lase și pe mâna licantropilor.
La întâlnire s-a discutat despre o alianță cu uriașii, dar Regulus nu are nimic de făcut în legătură cu asta.
Diseară va patrula cu Narcissa începând de la ora nouă și va putea să meargă acasă dimineața pe la șase.Dar va trebui să se întoarcă pe la trei după-amiaza.
S-a așezat la masa din mijloc și a luat prima carte pe care a văzut-o. Era despre poțiunile interzise în lumea vrăjitorilor.
A deschis-o și a început să  citească. Era destul de bun la poțiuni. Mereu lua note mari, dar oricum, la toate materiile era mai bun decât fratele lui mai mare. Sirius era foarte bun la detenție. El și prietenul lui, Potter ajungeau mereu la detenție.
Poțiunile erau interesante, dar era una care te ucidea după șase ore de chinuri.
Regulus aude ușa deschizându-se , se întoarce spre ea și vede un cap blond. Narcissa îi zâmbi și se așeză pe un scaun lângă el.
- Nu ai emoții?
- De ce aș avea, Narcissa?
- Eu la prima patrulare am avut multe emoții. Acum fii sincer, le ai și tu?
-Nu, Narcissa. O să patrulez, apoi merg acasă și dorm, încercând să o evit pe mama. Dacă ajung târziu acasă, va trebui să îi povestesc și sunt sigur că nu o să am chef.
Narcissa îl ascultă în liniște și zâmbi.
- Eu va trebui să merg acasă și să am grijă de Draco.
Regulus își aminti brusc că Narcissa și Lucius au un copil în vârstă de trei luni pe nume Draco.
- Cu cine îl lăsați cât stați aici?
- Cu mama.
- Copilul acela va fi traumatizat.
Narcissa pufnește într-un râs zgomotos la auzul vorbelor lui Regulus.
- Ce ? Știi și tu că am dreptate.
- Stai liniștit, mama îl iubește mult pe Draco. Uneori am impresia că mai mult decât pe mine și pe Bellatrix.
Regulus zâmbi la remarca ei.
- Așteaptă să crească. Îl iubește acum, dar nu și după ce va fi adolescent.
Narcissa zâmbi și îi dă cu pumnul prietenește în umăr. Gest la care zâmbi și Regulus.
- Ce citeai?
Regulus ridică cartea ca Narcissa să poată vedea coperta. Ea făcu ochii mari și se strâmbă.
- Nu îmi place cartea asta! Este oribilă, poțiunile  sunt înfricoșătoare.
- De acord.
***
A venit și timpul patrulării. Erau doar Regulus și Narcissa, restul au plecat acasă. Iar Lordul a plecat cine știe unde.
Regulus inspecta marginea pădurii, în timp ce Narcissa se uita în jurul casei.
Lui Regulus i se părea totul în regulă, dar a auzit un foșnet în pădure. S-a gândit că este vântul, dar dacă e altceva, Lordul îl va ucide.
A înaintat în pădure cu grijă și cu inima bătându-i cu putere în piept.
- Lumos!
Vârful baghetei lui se luminează imediat ce rostește cuvintele. Întinde bagheta în față și sare cinci pași în spate.
În acel moment Regulus a înțeles ce foșnea în pădure. Se pare că a avut dreptate când a spus că pe aici umblă licantropi. În fața lui se afla unul foarte înfricoșător.
Regulus se mai uită odată la el și o luă la fugă cu licantropul pe urmele lui.
- Narcissa! Treci și ajută-ți verișorul preferat!
Regulus s-a apucat să strige asta în timp ce fugea spre casă cu un licantrop nebun după el.
Când la văzut, Narcissa  și-a scos bagheta și a spus:
- Avada Kedavra!
Licantropul pică mort pe pământul rece al nopții.
- Mulțumesc mult, Narcissa!
Regulus stă cu mâinile sprijinite de genunchi și-și trage sufletul.
- Cu plăcere, dar ultima dată când am verificat erai și tu un vrăjitor și aveai o baghetă .
Narcissa spune asta cu o voce sarcastică și Regulus se uită urât la ea.
- Iartă-mă că m-am panicat! Regulus se uită cu ură la ea.
-  Nu te poți panica! Am fost eu aici, dar altor mortivori nu o să le pese. Și mi s-a părut mie sau ai spus că ești verișorul meu preferat?
Regulus se uită la ea și spuse :
- Doar nu-l preferi pe Sirius, nu?
- De unde știi că nu?
Regulus își ridică sprâncenele în semn că nu îi merge cu el.
- Nimeni nu-l preferă pe Sirius.
Narcissa își dă ochii peste cap, iar Regulus o lovește cu pumnul în joacă.
Amândoi zâmbesc și continuă patrularea, dar de data asta nu mai țipă nimeni după ajutor.
Când intră în dormitor, Regulus se aruncă direct în pat. Papucii i-a aruncat undeva pe holul de la intrare, dar hainele au rămas pe el, fiind prea obosit să se schimbe.