Regulus Black

Seiful 626

            — Am auzit că te-ai angajat la Gringotts. Cât timp te afli acolo vreau să fii foarte atent la seiful 626. M-am făcu înțeles ?  

           Ultima frază Lordul a spus-o mai mult mârâit, iar Regulus tresări când auzi, dar își reveni repede și spuse:

             — Da Lordul meu, spuse Regulus, stând cu capul în jos neavând  curaj să se uite la Lord.   
 
            Întrunirea se termină 20 de minute mai târziu, iar Regulus se tot gândea la misiunea lui.

          „ De ce este așa important un amărât de seif ? Oricum la Gringotts seifurile sunt bine păzite, de ce îi trebuie pază în plus seifului cu numărul 626 ?”

             Aceste erau gândurile care îi trecură prin cap lui Regulus restul întrunirii și care îi treceau și acum, când era deja acasă, întins în pat și încercând să adoarmă.

           —. Ce este așa special la seiful acela ? Spuse Regulus cu voce tare, dar pe moment se gândi să o lase baltă, măcar până mâine când va merge la Gringotts.

            Dimineața sosi repede, iar Regulus era deja în fața băncii Gringotts, pregătit de o nouă zi de lucru. Intră, se prezentă goblinului care îi dă voie să intre în zona seifurilor și porni în subteran.

         Trecuse deja o oră de când se află  în subteran și ajunse în fața seifului cu numărul 626. Regulus se uită atent la el să vadă dacă poate observa vreo diferență față de celelalte, dar nu era nimic. Se mai uită puțin la el și se gândi să plece, dar  auzi o bătaie în ușa seifului și se opri.

         Regulus ascultă atent, dar nu se mai auzea nimic, așa că de curiozitate se apropie de seif și bătu de două ori în el. Nu a fost nevoie de mai mult de cinci secunde pentru ca Regulus să primească ca și răspuns de pe partea cealaltă a ușii, alte două bătăi.

          — Ce poate să aibă în seiful ăsta?
     Spuse Regulus frustrat de atâtea ciudățenii în jurul său.

         — Poftim ?
 
         Regulus se întoarce în direcția din care vine vocea și dă de un bărbat înalt și cu părul până la umeri. O persoană cu care nu se aștepta să de-a ochii. Dar totuși la Gringotts poți da de oricine, este un loc în care calcă sute sau mii de vrăjitori pe zi.

          — Sirius! Spuse Regulus surprins   uitându-se la fratele lui mai mare. Care, după cum observă Regulus, nu se schimbase deloc în ultimul timp.

            — Regulus, ce faci aici ? Elful acela nenorocit este bolnav ?
  
       Regulus își dă seama că fratele lui vorbea despre Kracher. Lui Sirius nu i-a plăcut niciodată de elful de casă al familiei Black.

             — Doar nu voiai să îl trimit în locul meu la serviciu. Ceva ce probabil tu ai face.

             După ce Regulus spune asta, Sirius izbucnește într-un râs puternic și nu se mai opri decât atunci când observase că Regulus are o față serioasă.

            — Stai, tu vorbești serios ? Cu ce i-a supărat fiul perfect pe părinții lui perfecți ? În vocea lui Sirius se depistat foarte ușor tonul de bajocură.

           — Taci din gură, Sirius ! Nu sunt aici pentru bani, ci ca să-mi umplu timpul.

            — Cum spui tu. Hai să mergem goblinule!

                Abia după ce Sirius spuse ultimele cuvinte, Regulus își dădu seama că fratele lui era însoțit de un goblin al bănci Gringotts, care auzise mica lor discuție. Dar lui Regulus chiar nu-i păsa. Singurul lucru pe care ar fi vrut să îl facă era să deschidă seiful și să vadă ce ascundea Lordul acolo. Dar bineînțeles că trecu pe lângă seif și își continuă patrula. Știa foarte bine că Lordul l-ar fi dat la licantropilor dacă ar fi îndrăznit să îl deschidă. Plus că nu avea cheie cu care să o facă și nici nu voia să știe ce vrăji protejează seiful cu numărul  626.
 
           După terminarea serviciului, Regulus se îndreaptă spre sediul mortivorilor cu gândul de-a vorbi cu Narcissa despre seif. Dar și-a alungat rapid acest gând.

         „ Mai bine să nu-i spun, nu are rost să o bag și pe ea în chestia asta. Chiar dacă am un sentiment că este deja băgată”

               Regulus intră în sediu cu gândurile complet schimbate, așa că în loc să meargă după Narcissa, se îndreptă spre verișoara sa Bellatrix, care stătea rezemată de peretele din dreapta ușii de la intrare.

             — Salut! Ce faci singură aici ? Își întrebă Regulus verișoara.

             — Stau, mă plictisesc și îmi plâng de milă, tu? Spuse ea pe un ton neutru și păstrându-și expresia relaxată.

            — Am venit de la Gringotts, am vorbit cu Sirius și acum sunt aici. Spuse Regulus pe un ton la fel de neutru ca și Bellatrix.
 
            — Ah, trădătorul ăla de sânge. Unde te-ai întâlnit cu iubitorul ăla de sânge-mâli ? Vocea ei era plină de dezgust, dar Regulus știa că așa va reacționa. Toată familia îl urăște pe Sirius.

             — Era la Gringotts. Probabil a venit să ia niște bani. Chiar nu-mi pasă, să facă ce-i dorește inima. Eu unul am alte chestii pe cap.

             Bellatrix pufnește amuzată. Ea nu-l credea deloc pe Regulus un om ocupat. Nu era căsătorit, avea un serviciu de doar patru ore pe zi și misiunea lui este să se uite la un seif. Lui Bellatrix asta i se părea viață ușoară.

            — Cum spui tu, acum hai să mergem, Regulus!
  
            — Unde ? Puse întrebarea asta pentru că nu știa unde voia să îl ducă Bellatrix. Nu aveau nici o întrunire din câtă știa el.

             — Lordul a cerut să te vadă, spuse Bellatrix mergând spre sala întrunirilor, cu Regulus pe urmele ei.

            — Doar pe mine m-a chemat ?

            — Da, Regulus, doar pe tine, spuse Bellatrix.

              Lui Regulus i se puse un nod în gât.

         „ Singur singurel cu marele Lord al întunericului. Ce poate fi mai grozav? ”
         
             Chiar când Regulus termină acest gând sarcastic, ajunseră în fața  sălii de întruniri.

           — Sper să ieși cu viață!

                După ce spuse asta îl lasă pe Regulus singur pe coridor. El bate la ușă de două ori, iar ea se deschide singură. Lordul stătea pe scaunul său din capul mesei și se uită spre Regulus, care reușise să deschidă gura și spuse :
  
            — M-ați chemat, Lordul meu?

            — Ia loc Regulus! Vocea Lordului suna calmă, dar asta nu îl liniști pe Regulus.