Regulus Black

Semnul întunericului

           — Narcissa, ce s-a întâmplat cu Știm-noi-cine?Face așa tot timpul?
      Regulus și Narcissa stau în bibliotecă de cinci minute fără să scoată o vorbă.Acum el a spart gheața.
       Narcissa s-a uitat la el clătinând din cap.
        — Acum două zile Severus a venit și l-a luat pe Lord de la întrunire vrând să îi spună ceva între patru ochi.
      Regulus nu înțelegea, așa că îi făcu semn să continue.
        — În acea seară l-am văzut pe Severus, dar nu și pe Lord. A doua zi a fost tare ciudat.Lordul a zbierat la Nagini.
        Când o auzi pe Narcissa, îl pufni râsul. Ce era ciudat la asta? El ar fi zbierat întruna la ciudățenia aia, nu mai pentru că este hidoasă.
        — Regulus, nu mai râde!
         Regulus se uita la ea cu ochii în lacrimi de la râs, iar Narcissa era furioasă.
        — Ce este ciudat că zbiară la un șarpe?
         Regulus și-a dat seama cum suna asta.De data asta Narcissa pufni în râs.
Apoi se ridică și se duse spre ușă.
      — Stai! Strigă Regulus. Povestește până la capăt!
         Narcissa se uită la el tristă.
     — Nu pot!Vreau, dar nu pot, Regulus.Apoi se întoarse deschizând ușa și închizând-o.Regulus a rămas în ceață. „Vrau, dar nu pot”.Aceste cuvinte răsunau în capul lui Regulus.
      Regulus ar fi alergat după ea și ar fi supus-o la întrebări, dar ultimele ei cuvinte l-au făcut să stea locului.
     O fi Narcissa mortivoră, dar are  încredere în Regulus, iar el știe asta.
    Narcissa nu poate să îi spună, dar asta nu îl împiedică pe el să afle.
      Regulus se  ridică și se uită la rafturile din încăpere.Multe cărți de magie neagră, doar titlurile îl înfricoșau.
      S-a apropiat de ele mai mult și a auzit un mârâit.Regulus s-a uitat în încăpere să vadă de unde se aude, dar nu era nimic.
      Regulus a auzit din nou mârâitul, dar de data asta se uită numai la rafturi.
    Când s-a auzit a treia oară, Regulus a văzut că sunetul este scos de o carte. Era pe ultimul raft, chiar în mijloc.
      Regulus a observat că era legată de raft ca să nu se zbată, era mare și neagră cu un simbol ciudat pe copertă.
      Regulus ar fi vrut să vadă coperta din față.
     — Lordului nu-i place să se apropie cineva sau să privească cartea, așa că ți-aș recomanda să te îndepărtezi!
      Regulus se întoarce spre ușă și dă de Severus.
     — De ce?
      Severus dă din umeri și se apropie de el.
       — Nu știu, dar este foarte importantă pentru Lord.Un mortivor a fost curios și a încercat s-o de-a jos. A două zi i-am găsit trupul aici, în bibliotecă.
         Pe barba lui Merlin!Lordul a făcut așa ceva pentru că a atins o carte?
         De fapt dacă se uită mai bine la simbol i se pare cunoscut. Regulus face ochii mari. Simbolul arată că este o carte interzisă. Știe asta pentru că a citit într-o carte cu simboluri.
         Există doar două cărți  cu acest simbol. Se spune că nu trebuie să ajungă pe mâini rele, conținutul este foarte periculos.
      — Știi ce-i asta?De fapt, nu-mi spune!Nu vreau să știu.Spuse Severus după ce îi văzu fața lui Regulus.
      — Nici nu am vrut, Severus.
         Severus se uită urât la el.
      — Am venit să-ți spun că poți pleca. Mâine să fi aici la 10.
          Regulus aprobă din cap și se întoarce spre ușă, dar mâna lui Severus îl oprește.
       — Ai grijă!Nu știi în ce te-ai băgat.
        Regulus vede în ochii lui că nu glumește, așa că aprobă ușor din cap. Severus îi dă drumul.
      Când era cu mâna pe clanța de la ușă fu oprit de-un strigăt de bărbat. Regulus se cutremură, probabil Lordul se distrează. Regulus credea că ar fi mai bine să îl omori direct. De ce să sufere mai mult? Nu are nici un sens, dar se pare că Lordului îi plăcea să-și chinuie victimele.
        Regulus ieși repede pe ușă, nemaiputând să audă țipetele bietului om.
       Nu suporta chestia asta, poate că îi plăcea să mai batjocorească oameni, dar nu să îi tortureze.
                       
                               ***
       Când a intrat în casă a fost întâmpinat de Kreacher, elful de casă. După ce a mâncat, s-a dus la somn.
       Camera lui era mai mica decât a lui Sirius, dar nu putea să stea în camera trădătorului de sânge. Până la urmă are nevoie doar de un loc cald unde să doarmă, nu de un dormitor cât o casă.
      —AAAA! Regulus se trezi țipând și cu o durere îngrozitoare la încheietura mâinii drepte.
        Când s-a uitat la mână a văzut  un contur care se făcea în pielea lui cu propriul sânge.
        Regulus fugi repede spre baie și puse mâna sub jetul de apă, dar parcă mai rău îl durea, iar sângele nu se ducea de pe mână. Nu înțelegea ce se întâmplă.
        — Pe barba lui Merlin! Strigă el când ajunse în dormitor. De ce doare așa de tare?
           Simțea că pielea îi arde și că un pumnal îi străpunge pielea în același timp.
          În momentul acela se bucura că nimeni nu îl auzea din cauza unei vrăji pe care o făcuse acum trei ani asupra camerei. Dar nu știa ce se întâmplă.
        Când s-a uitat din nou la mână a înțeles. Durerea a început să treacă, iar sângele să se îndepărteze, făcând loc unei cicatrici. Culoare roșiatică s-a transformat în verde închis. Era un șarpe și un craniu, era semnul întunericului.
          Regulus uitase complet că ar trebui să aibă unul. Nu-i plăcea cum arată pe mâna lui, dar nu avea ce face.
         Peste câteva ore va merge la sediu cu semnul pe mână ca un adevărat mortivor.