Regulus Black

Draco

          S-a trezit, a mers la Gringotts, iar acum e din nou acasă, așteptând să ajungă Narcissa cu Draco.

          A promis că va avea grijă de micuț pentru o zi.
  
        — Intră! Strigă Regulus când aude o bătaie în ușă.

           Narcissa intră în camera lui Regulus cu un copil cu ochi albaștri spre gri în brațe. Draco era foarte liniștit și dormea la pieptul mamei sale, dar știa și Regulus că nu o să doarmă toată ziua.

           — Bun, stai cu el tot timpul, nu are oră de somn, doarme când vrea el, nu are alergii, iar, cel mai important, trebuie să-l hrănești.

           Regulus mai avea puțin și pufnea în râs, Narcissa era foarte stresată. Se vedea că îi era frică să-și lase copilul pe mâinile lui Regulus, dar el era foarte calm și amuzat.

        — Calmează-te, spuse el luându-l pe Draco din brațele Narcissei. O să îl găsești exact cum l-ai lăsat. Îți garantez!

       — Sper, altfel te rup în două și te dau licantropilor, spuse Narcissa amenințător. Acum trebuie să plec, vreau să stau liniștită astăzi, să nu-ți faci griji cu schimbatul pampersului, am făcut o vrajă, se curăță singur.

        — Bine, Narcissa, stai liniștită! Acum trebuie să plec la sediu. Vii după el mâine dimineață!

          Narcissa îi dă un sărut pe frunte lui Draco care încă dormea și iese pe ușă. Regulus se uită lung la micul copilaș din brațele lui și zâmbește, dar apoi își amintește ceva.

           — Narcissa! Strigă el cât de tare putu, mirându-se că Draco nu s-a trezit.

        — Ce s-a întâmplat ? Spuse Narcissa cu respirația tăiată din cauză că a alergat pe scările care duc la camera lui Regulus.

         — Cu ce îl hrănesc ? Întrebă Regulus cât putu el de serios.

           — Tu îți bați joc de mine? Am crezut că a pățit ceva. Dar nu contează am uitat să-ți spun, am lăsat jos niște lapte praf, l-am luat dintr-un magazin de-al încuiaților. Ai instrucțiunile pe cutie.

         Regulus aprobă din cap.

         — Și cum îmi dau seama când îi este foame?

           — Îl hrănești din două în două ore așa nu o să ai treabă. Ți-am lăsat și un biberon lângă cutie. Acum îți spun pa, dacă ai nelămuriri nu mai urla ca un nebun, întreab- o pe mama ta, a crescut și ea doi copii.

           După ce spuse asta, Narcissa îl lasă pe Regulus singur cu Draco. El se uită lung la micuț, gandindu-se că trebuie să-l ducă printre mortivorii aceia răi.

         — Sper să nu ajungi și tu unul, eu încep să regret alegerea de-a mă alătura lor! Spuse Regulus încet lăsându-l pe Draco pe pat. După ce-și luă haina pe el, îl luă înapoi pe micuțul blondin și ieși pe ușa camerei.

           Când ajunse în bucătărie își băgă mâncarea lăsată de Narcisa pentru Draco într-un rucsac negru. Mama lui se uita la el amuzată, dar nu-și permitea să râdă, nu o făcea prea des.

          — Am voie să folosesc apariția cu un copil așa de mic în brațe ? Își întrebă Regulus mama.

            — Nu, este prea mic, o să i se facă rău sau poate chiar o să i se mute părțile corpului între ele.

          Regulus se gândi la asta și a ajuns la concluzia că Narcissa chiar l-ar fi ciopârțit. Își salută mama și ieși din casă cu Draco în brațe. Se îndreptă spre stația de autobuz gandindu-se că este cea mai ieftină și simplă metodă.

            După 30 de minute ajunse în satul în care se afla sediul. Pe drum Draco se mai trezise de câteva ori, dar adormea repede înapoi, făcându-l pe Regulus să zâmbească. Acum ei doi urcau dealul, zărind sediul, bine, mai mult Regulus, pentru că Draco încă dormea.

             Când intrară în casă, Regulus înaintă rapid spre sala întrunirilor, știind că întârziase cu câteva minute. Atunci când intră răsuflă ușurat să vadă că Lordul nu ajunsese încă și se așeză pe scaunul de lângă Bellatrix, fiind singurul scaun liber de la masă. Toți se uitau la el ciudat și apoi își mutau privirea la micuțul copilaș din brațele lui.
 
          Era o liniște deplină, iar Regulus era rușinat, dar la un moment dat Bellatrix întrebă:

         — Regulus, de ce îl ții pe Draco în brațe, și, mai important, de ce l-ai adus aici ?

          Regulus se uită la ea și îi putu citi nedumerirea în ochi, de fapt fiecare mortivor era nedumerit, mai puțin Lucius care cu siguranță știa de la soția lui ce se întâmplă.

           — Am făcu un fel de pariu cu Narcissa. Trebuie să am grijă de el până mâine. Adică, ce poate fi așa de rău, până acuma doar a dormit, răspunse Regulus simplu, fiind foarte calm. Dar pe interior era înspăimântat de ideea că Draco este printre atâția mortivori chiar dacă și părinții lui erau.

          „ Dacă privești așa, poți spune că micuțul stă numai cu mortivori în casă, deci....

          Dar gândurile îi fuseseră întrerupte de vocea rece a lui Lucius.

         — Asta-i problema, doarme toată ziua, iar noaptea nu tace deloc.

           Regulus nu mai apucă să spună nimic pentru că Lordul intră în încăpere. Când acesta îl văzu pe Regulus cu un copil în brațe părea calm, ca și cum  s-ar fi așteptat la asta.

           După ce plictisitoarea întrunire  s-a încheiat, Regulus l-a hrănit pe Draco, nu a fost deloc ușor. Imediat ce lua laptele, Draco îl scuipa înapoi și zâmbea nevinovat ceea ce îl enerva pe Regulus. Dar cu voie bună și răbdare au reușit ei cumva să se înțeleagă. De vreo două ori Draco a și plâns, dar Regulus l-a legănat puțin și micuțul adormea imediat, asta i se părea tare drăguț lui Regulus.

             Acum Regulus stătea în biblioteca de la sediu, mai avea o oră și putea merge acasă. Era devreme, abia ora șase seara, așa că, la șapte jumate, având în vedere că trebuie să ia autobuzul, ar fi trebuit să ajungă și el acasă împreună cu Draco.

           Regulus își aminti de ce a spus Narcissa că Draco doarme când vrea el.

           — Sper să dormi repede, pentru că eu unul sunt foarte obosit. Îi spuse el lui Draco, care acum stătea în brațele lui Regulus și chicotea din Merlin știe ce motiv.

            „ Ce simplu este pentru copii. Ei nu știu de Lordul Întunericului sau de probleme, sunt tot timpul fericiți și, dacă plâng, le trece în câteva minute.”

           Aceste gânduri îi treceau lui Regulus prin cap când se uita la Draco. Un copil fericit care nu are nici o grijă. I-ar fi plăcut și lui să uite puțin de Lord și problemele de adult. Poate de aceea a acceptat să aibă grijă de Draco, voia o ocupație care să-l facă să uite și chiar i-a ieșit.

              Acum rămâne de văzut cum va fi la noapte. Regulus încă nu știa dacă va fi ușor sau greu să ai grijă de un copil noaptea, dar rămâne de văzut ce se va întâmpla, Regulus speră doar să adoarmă repede și să nu aibă de furcă cu el.