Regulus Black

Cheia

        Regulus s-a trezit în patul lui. Mama sa a avut grijă de mâna lui, iar acum aceasta era înfășurată cu un bandaj alb.

          După ce s-a îmbrăcat și a luat micul dejun, a plecat la Gringotts. Când a ajuns acolo și a început să patruleze, a crezut că va fi o zi ca oricare alta. Dar, când a ajuns în fața seifului 626, acel gând s-a risipit.

        Regulus ascultă cu atenție la sunetele care se auzeau din seif. Nu erau niște sunete obișnuite. Erau aceleași bătăi pe care le-a auzit cu ceva timp în urmă.

           Așa că Regulus a bătut și el în ușa seifului la fel ca și data trecută, iar imediat după bătaia lui s-a auzit una din interior.

       „ Nu prea cred că acolo este o creatură inofensivă.”

            Gândi Regulus în timp ce-și aducea aminte vorbele Lodului din ziua în care acesta a intrat pentru prima dată în capul lui.

           Regulus se uită în jur să vadă dacă mai este cineva acolo, dar în acel loc era doar Regulus.

           După ce s-a asigurat că nimeni nu l-a vazut, privirea lui a zburat pe podea și era foarte aproape să nu observe cheia de pe ea. Dar a observat-o și a ridicat-o de acolo. Apoi s-a uitat la ușa seifului și a văzut că  acea cheie din mâna lui ar putea să se potrivească. Cu acest gând în minte a băgat cheia în ușa, iar spre fericire lui  aceasta se potrivea perfect.

         Chiar când voia să deschidă ușa, o voce familiară s-a auzit din spatele lui, făcându-l să scoată cheia din ușă și s-o    ascundă în buzunarul robei lui. Iar când s-a întors cu fața la persoana a cărui voce a auzit-o a spus:

          — Sirius, ne întâlnim din nou! A spus acesta către fratele lui mai mare.

         — Se pare că da, Regulus. Dar ce anume încercai să faci? Acesta nu-i seiful familiei Black.

         Regulus a aruncat o privire seifului apoi s-a întors din nou către Sirius, neștiind ce să spună.

        — Ăă... Un prieten m-a rugat să scot câțiva galeoni din seiful lui și să i dau când ne întâlnim. A spus  prima minciună care i-a venit în cap.

       — Serios ? Și cum îl cheamă pe prietenul tău?

      După aceste vorbe ale lui Sirius, Regulus și-a dat seama că nu putea
să-l mintă pe fratele lui. Știa și el foarte bine că deși ei doi nu au fost niște frați apropiați, Sirius putea să-și de-a seama când minte.

         — Nu contează cum îl cheamă.
Tu tot cu Potter, Lupin și Pettigrew ai rămas ? A întrebat Regulus referindu-se la prietenii cei mai buni ai fratelui său.

        — Știu, Regulus. A spus Sirius nervos.

         — Ce anume știi ?

        — Că ai făcut greșeala vieții tale, Regulus. De ce te-ai făcut mortivor? De ce vrei să fii ca ei ?

        Regulus a rămas cu gura căscată și cu ochii măriți de uimire.

         — Cum ai aflat, Sirius ?
  
         — Nu contează, Reg. De ce ai făcut asta?

        — Ce-ți pasă ție ? A întrebat Regulus enervat de comportamentul fratelui său mai mare.
  
           Fața nervoasă a lui Sirius s-a transformat într-una tristă.

        — Pentru că ești fratele meu mai mic. Poată că nu ți-am spus asta niciodată, dar ești fratele meu și te iubesc. Am avut speranță că o să renunți la ideea asta stupidă a lui Voldemort. Cei născuți din încuiați sunt la fel că noi Regulus. Sunt vrăjitori și-și merită puterile. Cu ce suntem noi sânge purii mai buni decât ei? Te-ai gândit vreodată la asta ? Voldemort o să piardă. Nu pierde și tu cu el.

           Regulus l-a privit încremenit pe Sirius cum se  îndepărtează de el. S-a lăsat pe jos cu capul in mâini, gândindu-se la ce a spus fratele lui. Încet  îndoielile au început să-și facă loc în mintea lui. A refuzat să accepte adevărul până acum, auzind cuvintele lui Sirius nu mai putea să nege.

         — Are dreptate. Am fost un idiot, iar acum nu mai pot da înapoi. Nu vreau să ucid pe nimeni. În Hogwarts am văzut atât de mulți vrăjitori născuți din încuiați și nu mi-am dat seama până acum că nu am fost cu nimic mai special decât ei, a spus pentru el însuși.

          Și brusc gândindu-se că nu mai poate scăpa de Lord și-a adus aminte de scrisoarea pe care a primit-o ceva timp în urmă. Nu știe cine a trimis-o, dar are de gând să afle. Are de gând să afle tot și să nu mai facă greșeli. Iar cu acest gând s-a ridicat de pe jos și a continuat să patruleze, uitând de cheia din buzunarul lui.