Uneori ești obligat să minți dar am realizat că întotdeauna minciuna se mărește și se tot mărește și vei ajunge să spui că nu le poți spune pe toate deodată și vei aștepta timpul oportun. Nu exista acel timp oportun...Încerci să continui până îți faci curaj, dar, nu ne facem niciodată curaj. Tocmai, se mărește și mai mult. Dar, am realizat că întodeauna fără să vrei se află.
Regret foarte mult clipele în care mințeam știind că nu se va afla.
Mi-am cerut scuze însă era ca într-un moment când i-ai sparge, destrăma, în două bucăți inima cuiva: te va ierta dar inima nu se va vindeca niciodată...
De ceva timp stau închisă în cameră și plâng, am început să îmi rup din haine, să încerc să scriu câteva lucruri despre sentimentele mele pe foile ce stăteau de ceva timp pe biroul meu, să încerc să fug, să încerc să țip, să rup pernele, să mă tai, să mor, să rezolv ceva!
Tot timpul acesta mi-am mințit prietenii, rudele, familia; vorbeau cu mine mândri iar eu îi mințeam.
Cum de am putut să fac asta? Știam că se va afla și că totul va fi un eșec dar am continuat, de ce?
Inima mea se simte foarte rău, este prăbușită, căzută la pământ, se chinuie să functioneze, însă îi este foarte greu. Mi-am distrus și inima dar și sufletul.
Mă simt ca un sclav al inimii mele. De data asta, inima a fost de vină dar iată că am făcut ce a zis ea și am greșit. Cu minciuna nu ajungi nicăieri, defapt ba da, ajungi să o iei razna întrebându-de ce a fost în mintea ta.
CITEȘTI
O lacrimă pe obrazul meu
EspiritualÎncrederea, iubirea, sacrificiul, promisiunea, lacrimile, tristețea, fericirea și așa mai departe. Toate acestea sunt doar niște cuvinte... care la urma urmei, vor apărea în viața ta. Și te vei lupta ca de unele să scapi si cu altele să trăiești toa...
