O lacrimă pe obrazul meu

Acesta este drumul meu

Oare voi reusi? Îmi tot pun întrebarea asta de nenumărate ori. Dacă nu îi voi putea găsi cadavrul mamei mele? Dacă tata nu va mai suporta durerea? Dacă îl voi pierde și pe el? O să rămân singură?Am multe sentimente ce nu le pot spune în fața lumii de aia le scriu pe această foaie. Îmi pare rău că nu voi mai putea să stau la masă cu familia mea,toată familia mea,și să le pot spune cât de mult îi iubesc. Îmi pare rău pentru vorbele spuse,pentru faptele mele. Îmi pare rău pentru fiecare lacrimă vărsată de familia mea,din inimă...

Ochii mei plâng pe dinauntru dar nu mă vede nimeni... Sper să îi pot găsi cadavrul mamei mele. Să mă pot duce la al ei mormânt și să îi pot așterna o floare,să îmi pot vărsa lacrimile și sa pot spune tot ce am pe suflet fără inhibiții. În goana după popularitate,după bani și după...tot ce este mai rău...am uitat sa îmi prețuiesc familia. Vreau să fac o schimbare,vreau să îmi readuc familia la masa si sa ne putem strange la masă cu zâmbetul pe buze. Îmi las cuvintele pe aceasta foaie și plec în prima etapă a uimitoarei căutări. Aceasta fiind poliția.

Am bătut la ușa biroului și mi s-a cerut sa ma duc la domnul din biroul alăturat,acest domn mi-a spus la fel și tot așa până am ajuns la directorul secției.

Ciocăn la ușă și intru în biroul "directorului".

-Bună ziua. spun eu.

-Bună ziua. răspunde dânsul.

-Am venit să vă vorbesc despre cazul meu.

-Spuneți. aprobă el.

I-am spus toate cele întâmplate la fel cum i-am spus și tatei. Nu voi minți. Trebuie să câștig această luptă înfruntând minciuna.

-În acest moment nu vă putem da niciun răspuns. Poftiți cartea mea de vizită,dacă reușiți să mai aflați câteva informații sunați la numărul de pe cartea aceasta de vizită.

-Adică nu faceți nimic azi?

-Mâine.

-Vreau să îmi găsesc mama! Cer mult?! strig eu.

-Nu,domnișoară,calmați-vă. Vom reuși să o găsim.

Am ieșit nervoasă afară din birou si am plecat spre casă. Nu voi reuși nimic cu poliția. Este o linie subțire între păreri și regrete...ochii îmi plâng pe dinauntru însă nu mă vede nimeni. Trecutul meu mi-a stricat toate speranțele... se scurg ca un gel... Trebuie să mă gândesc la o altă soluție. Orice altceva. Nu trebuie să mă bazez pe minunata secție de poliție căci nu voi reuși nimic. Trebuie să îl întreb pe Jake. Sau stai...de ce mă tot bazez pe el. Vreau să aflu singură. Este mama mea,nu mama lui...

"Jake..."

"Da?"

"Nu știu ce să fac. Trebuie să găsesc cadavrul mamei mele. Trebuie să știu trecutul mamei mele. Vreau să aflu cât mai multe informații însă poliția îmi dă doar o amărâtă de carte de vizită..."

"Calmează-te. Ia-o ușor. Ai numai 19 ani. Nu ești în stare de chestii uimitoare... Trecutul mamei tale? Cu ce te va ajuta?"

"Este mama mea,nu este mama ta."

"Este o amenințare?"

"Nu,scuze."

"Deci..."

"Vreau să știu. Vreau să... nu știu Jake. Numai știu ce vreau..."

"Când vei ști,apelează-mă. Gândește-te mai bine ce vrei să faci!"

Nu știu... este. Dar,dacă vreau să aflu câte ceva despre trecutul mamei mele,trebuie să îi găsesc datele și să aflu de unde este. Și va trebui să mă duc acolo să îmi găsesc bunicii sau să caut orice persoană ce știe câte ceva despre mama mea.

M-am dus la tata și îndată l-am întrebat:

-Tata,știi ceva despre datele mamei mele?Adică,buletin,certificat de naștere...

-Da,sunt în dulapul ei.

M-a condus în cameră și când a deschis dulapul am observat lacrimile din ochii lui.

-Îmi pare rău că plâng și sufăr în fața ta însă ... îi simt mirosul și o văd și... spune el suspinând.

-Te înțeleg,tată! spun eu cu lacrimi în ochi.

-Of! Uite buletinul. spune el oftând.

-Mulțumesc. Eu te las aici,te poți descărca. Ești om!

-Fata mea! spune el cu lacrimi în ochi.

Am mers la mine în cameră și am citit cuvânt cu cuvânt buletinul,pașaportul și certificatul mamei mele de naștere.

Se pare că mama nu este din acest oraș ci dintr-un oraș din aceasta țară,îndepărtat și misterios numit "Valea Cidrului". Este un oraș de graniță. Nu am auzit niciodată de acest oraș însă fac orice pentru a afla cât mai multe informații.

Îi trimit din nou un mesaj lui Jake:

"Jake,după un timp de gândire mi-am dat seama. Am aflat că mama s-a născut într-un alt oraș numit "Valea Cidrului". Știu,este misterios.Ai putea să mă ajuți și să mergem împreună acolo?"

"Maya,ia-o mai ușor."

"Ce-i acum?"

"Trebuie să ne întâlnim,să putem vorbi."

"Okay.Haide în parcul Motorsuyay."

"Vin acum."

Ora 17:30.

Ne-am așezat amândoi pe bancă și am început să vorbim despre posibila mea "aventură".

-Deci,ce crezi? spun eu.

-Eu cred că este periculos. Gandește-te la altceva sau...

-Jake! Asta vroiai să îmi spui.

-Nu știu,Maya,dar nu mi se pare o idee bună.

-De ce?

-Este periculos. Pare foarte periculos.

-Pare! strig eu.

-Nu,Maya,nu.

-Jake!

Oare de ce nu vrea să vină?

Ascunde ceva?

Întotdeauna mă ajută.

Acum,când e vorba de mama,de ce numai vine?

Și ce are de ascuns în legătură cu "valea Cidrului?"

Are ceva împotrivă?

___________________________

Gata și acest capitol dupa 7888888 de ani. Stiu,merit torturata :)) Sper ca va place. Multumesc muuuult pentru 3,50K cititori,este un vis devenit realitate!