O lacrimă pe obrazul meu

Totul nu este ok

Și-a pus rapid gluga pe cap și a început să fugă, am alergat disperată după el să pot afla cine este și ce caută acolo. Într-un final l-am prins de mână.

-Lasă-mă, spune el.

-Ce cauți aici?

-Nu contează.

Am observat semnul lui din naștere. Este un "t" pe degetul mic și imediat l-am întrebat:

-Jake, tu ești?

-Cum de ți-ai dat seama?

-Vocea, semnul, spun eu ridicându-i mâna.

-Ok, trebuie să plec.

-Ce căutai la Alex?

-Voiam să îți fac o surpriză, spune el zâmbind.

-În cimitir?

-Maya, gata, oprește-te!

-Jake,te las.

-Ce ai pățit?

-Îmi pare rău,nu mai pot sta în preajma ta.

-Maya,așteaptă.Nu credeam că o să se ajungă ca Mike să îl omoare pe Alex.Am vrut doar să vă apăr.

-Cum?

-Mike a venit la mine și a spus să fiu cu el să te sperii umpic altfel te omora.

-Scuze,nu am știut.Dar iată,l-a omorât Jake...

-Maya,vino. spune el luându-mă în brațe

-Tata...

-Ce a pățit?

-E dezamăgit pe mine,rău.

-Maya,este responsabilitea ta.

-Da,dar...

-"Dar"? Nu exista dar... asumăți toată vina căci tu ai vrut-o...

-Regret foarte mult.

-Asta e viața.

-Știi ceva de un Eduard?

-Nu știu. spune Jake confuz

-Minți.

-Serios.

-Serios?

-Serios.

-Okay.

-Okay.

Mi-am luat rămas bun de la Alex și am plecat. Tot ce îmi doream în acel moment era să pot a mă întoarce în trecut și să pot schimba ceva.

Cine este acest Eduard?Cine este acel om? Oare am făcut ceva rău? Ce a facut mama? Ce am facut eu?

Am ajuns pe strada "Heambrutch". Este o străduță mică ce i-a fost pusă o discoteca în ziua când m-am născut eu.

Am mers,m-am îndepărtat de acea discotecă.Am avut cele mai îngrozitoare momente acolo. Înaintez,însă,3 bărbați îmi opresc calea.

-Ce vrei? spune unul din ei.

-Pleacă. spune altul.

-Dar... am voie să trec. spun eu speriată.

-Cine ți-a zis?

Mă întorc cu pași mărunți însă nici întoarcerea nu mi-a fost acceptată.

-Cine ți-a spus că ai voie să te întorci? spune unul din ei.

-Dar ce trebuie să fac?

Ochii mi-au fost acoperiți de o eșarfă si o voce groasă îmi spune:

-Mama ta va plânge!

-Cine ești?

-Cel ce te va face să regreți.

-Nu înțeleg.

-Nu trebuie.

Ușor,ușor,am putut vedea unde sunt. Eram lângă o bară,privită de mulți bărbați. Am simțit răsuflarea bărbatului din spatele meu ce îmi zicea:

-Ce face mama ta?

-Lasă-mă!

-O să fac niște retușuri atunci.

Din nou am simțit cum eșarfa îmi oprește văzul și am coborât ajutată,scările.

Ciudat,nu îmi mai simt pantalonii. Cineva îmi schimbă hainele.

-Ce îmi faci?spun eu.

-TACI! strigă ea.

Alte haine mi-au fost puse. Habar nu am cum arăt.Dacă sunt indecente?

Din nou,am urcat scările si din nou am putut vedea ce se întâmplă.

Eram îmbrăcată ca și ultima femeie și privirile oamenilor au fost cât mai insistente.

Mainile mi-au fost legate de bară. M-am zbătut cât am putut eu însă nici un rezultat.

Nu înteleg.