O lacrimă pe obrazul meu

Nu te voi uita niciodată!

Mă apropii cu pași repezi de casă. Ușa casei este deschisă, sunt foarte speriată și nu știu cum ar trebui să reacționez. În fața ușii e mama ce plângea dar parcă e înfiorată și nu știe ce să facă. Apoi, mai fac un pas și văd că în brațele ei este Jessica, sora mea, cu capul aplecat și fără putere.

-Ce se întâmplă? spun eu așezându-mă în genunchi
-Nu mai respiră...sună la ambulanță! strigă mama.

Am chemat ambulanța iar la o distanță de 18 minute, a ajuns.
Acum, sunt la spital, în sala de așteptare.
Mama este doborâtă, plânge foarte tare. Ochii ei sunt un ocean a căror lacrimi nu se pot opri...
Tata este panicat, însă. Încearcă să arate că este relaxat dar nu este așa, se plimbă de colo-colo, încearcă să intre în sala de operații dar cel mai important este că se uită la pozele cu el și Jess și se simte de parcă vrea să facă ceva.
Ușor, ușor se lasă seara, iar odată cu ea se lasă și oboseala mamei și panica tatălui meu.
Privirea ei era încă nedumerită.
Face totul, ce-i statea in puteri, ba chiar mai mult.
Mă duc către tata și întrerup liniștea ce ne înconjoară de o ora jumătate.

-Ce a pățit sora mea?

-A fost atacată, spune el cu multă ură în ochi.

-Cum?

-De fostul tău prieten, îmi spune mama cu un ton nervos.

-Nu înțeleg...

-Fostul tău prieten, a venit la sora ta să te caute, noi dormeam sus dar sora ta nu i-a răspuns, nu a vrut să îi spună unde ești. Apoi, a înjunghiat-o și a fugit. Totul a fost surprins pe camerele noastre de supraveghere din curte, spune mama apropiindu-se de mine.

-El este acum în inchisoare, îmi spune tata.

Sunt șanse ca sora mea să moară, supărată și dezamăgită. Dar totuși, după câte i-am făcut nu i-a spus nimic lui Mike. Nu vreau să plece, să mă părăsească. O vreau alături de mine să ne facă să râdem la cină, deși mă enerva faptul că vorbea mult, uneori îmi dau seama că vorbea mult și cu folos. Vreau să îi aud glasul în fiecare clipă a vieții mele.

Se fac deja 3 ore de când doctorii încearcă să îmi salveze sora, dar, dintr-o data, în timp ce mama doarmea, un doctor se îndreaptă către noi.

-Familia Sbash? ne întreabă doctorul.

-Da? ducându-se tata spre doctor.

-Ne pare rău... am făcut tot ce am putut.
Jessica Sbash a decedat. Condoleanțe.

Singura data în viața mea când am simțit că mai mult de o parte din sufletul meu a fost ars. Flăcările erau din ce în ce mai puternice. Nu puteam să conștientizez. A decedat? A murit? Nu va mai fi printre noi? Nu o voi mai putea vedea? Nu știam ce să fac. Să dau vina pe mine? Să dau vina pe cei din jurul meu? Să mă rog? Să tac? Să mai respir? Nu,nu e adevarat.
Mă tolănesc pe jos. Îmi țin picioarele și îmi pun capul pe ele. Nu mai văd, aud, simt nimic din ce se întâmplă în jurul meu. Nu știu ce face mama, tata, doctorul, lumea...O vreau înapoi. Aș dori cea mai mare suferință în schimbul surorii mele. Deși, i-am făcut rău, verbal, întotdeauna când îi auzeam vocea îi mulțumeam lui Dumnezeu pentru ce aveam alături.
Mă ridic și mă îndrept către salonul unde era ea. Simt mâini pe piele mea, aud strigăte, simt cum încearcă lumea să mă oprească dar nu văd nimic și nu vreau să ascult de nimeni. Intru în locul unde trupul ei era așezat. Locul friguros si înfricoșător.

-Jess, te rog, dacă mă auzi, vreau chiar să îmi cer scuze. Te rog, nu pleca de lângă mine cu dezamăgire. Îmi pare rău pentru tot ce am spus. Crede-mă, o spuneam pentru a putea fi o fată ce se poate integra în grupul "celor răi". Întotdeauna când te vedeam mă simțeam cea mai norocoasă. De ce? Pentru că am alături o fetiță ce e deja matură, de 12 ani, ce vorbește mult dar vorbele ei îmi fac chipul să lumineze. Ce mă întrece la frumusețe, ce în unele momente este mai matură, cu mult mai matură decât mine. Uneori, ia decizii mai bune decât ale mele. Uneori se îmbracă mai bine ca mine, spun eu râzând cu lacrimi.
Mai bine nu mă apărai, mai bine spuneai unde sunt. Era mai bine,mult mai bine. Chiar îmi pare rău. Sper să mă veghezi de acolo de sus și atunci când voi face ceva rău să mă pedepsești. Surioară, nu mai am timp dar dacă mă vei auzi, voi vorbi cu tine în fiecare minut, să te întreb ce decizie să iau căci ești mult mai dreaptă decât mine. Te iubesc mult! Nu te voi uita niciodată.

Iată că a venit momentul înmormântării. Nu am putut privi căci fiorii mă cutremurau și parcă îmi venea să sar în groapă alături de Jess. Au fost 30 de minute de chin pentru mine. Nu o pot vedea pe Jessica, nu o pot auzi, nu o pot simți, nu pot să o am alături, nu pot vorbi cu ea, nu pot face nimic.
Se pare că omul se duce la groapă cu 3 lucruri. Familia, averea și faptele dar sufletul se urcă la cer decât cu un lucru. Datorită faptului că familia pleacă cu averea, sufletul rămâne cu faptele. Numai faptele contează iar Jessica a fost o fetiță ce a ajutat mulți oameni, era credincioasă și iubea viața.

Ora 20:30.

You have a new message.

"Condoleanțe. Îmi pare chiar foarte rău. Era o fetiță superbă."

"De unde ai aflat?"

"Nu pot spune. Am fost și la înmormântare."

"Nu mai am chef de nimic."

"Nici eu."

"Jake, de unde ne cunoști?"

"Nu este momentul. Mai vorbim."

"Jake!"

"Putem vorbi în continuare doar dacă schimbi subiectul."

"Ok."

"Ce faci?"

"Uite,vorbim mâine. Nu mai pot vorbi."

"Numai plânge..."

"Dar cine ești tu?"

"Nu îti vărsa nervii pe mine!"

"Șterge-mi numărul!"

"Bine."

"Bine."

"Bine."

"Bine."

"Uită-mă!"

Se pare că și cu Jake m-am certat dar nu asta contează acum. Sora mea este pe primul loc, nu pot conștientiza. Sora mea, numai este alături de mine.
Voi trăi pentru a-mi răzbuna sora. Îmi voi termina gândurile care îmi spun să stau închisă și să plâng și voi rezolva ceva.

Mi-am dat seama că binele pierde mereu,fiindcă trebuie să joace corect.

_____________________________________

Și gata acest captiol. Pentru început vreau să îmi cer scuze fiindcă e scurt însă nu prea am avut multă inspirație. Și vroiam să vă mai mulțumesc din toată inima pentru cele 230+ cititori/lecturi sau cum s-o zice:)) Si pentru că sunt locul #3 în povești spirituale. Nici nu știti cât de fericita sunt. Sper să ajung pe primul loc, cu multi cititori,și sa pot finaliza cartea să pot ajunge departe. Pana atunci,sunt foarte multumită de acest rezultat și va multumesc vouă! Fara voi nu puteam ! ❤️

Vă iubeeeeeesc!