Hidden

Capitolul 14

CAPITOLUL 14

Jason și-a dus mâna la frunte, nervos. Nu putea să creadă că lănțișorul lui dispăruse. Și-a încordat maxilarele, simțind nevoia de a lovi ceva. Se abținu, însă. Charlotte era în casă și nu putea face fix acum o criză de nervi. A tras cu lăcomie câteva guri de aer, asta calmându-l puțin. 

— A luat ceva? 

Vocea lui Charlie era răgușită. Jason a dat din cap în semn de nu. Ea nu trebuia să știe de acel lanț. Ușa dulapului era încă deschisă, jumătate din pistol fiind la vedere. A înghițit în sec, uitându-se la Charlie care privea în partea aceea. 

Charlotte s-a repezit spre dulap, dar Jason a prins-o înainte să ajungă la el. Charlie se zbătea în brațele lui Jason, dar el tot nu-i dădea drumu. O ținea strâns, încercând s-o depărteze pe Charlie de dulap. Ea nu trebuia să vadă pistolul! 

— Dă-mi drumul, Axel! 

Pielea lui Jason s-a făcut ca de găină când și-a auzit porecla. Acum i se părea ciudată. Charlie și-a băgat unghiile în mâna lui, Jason strângând din dinți din cauza durerii. De ce nu și-a tuns unghiile?Tuns... Doamne, chiar era prost. Dar acum nu era timpul de glume, Charlie îi văzuse pistolul și asta este de rău. 

— Axel! a strigat la el. 

Jason a trântit-o pe pat și a fugit repede la dulap, luând pistolul. Charlie deja îl văzuse, dar Jason n-ar fi lăsat-o niciodată să pună mâna pe unul. Și-a pus pistolul l-a spate și s-a uitat la Charlie care se ridica nervoasă din pat. S-a apropiat de el și a vrut să-i i-a pistolul de la spate, dar Jason a prins-o dur de mâini. Charlie se trăgea, dar ea n-avea nicio putere în fața lui. 

— Ăla e un pistol? 

Întrebase ea, vocea ei fiind bâlbâită. Charlie nu mai văzuse niciodată un pistol în viața reală și acum că unul se aflase în casa ei tot timpul, o șocase. Dar de unde naibii avea Axel un pistol? Charlie și-a dus mâna la gură. Axel avea un pistol!

Jason și-a trecut o mână prin păr, agitat. Acum ce putea face? Nu mai avea nicio șansă. Trebuia să-i spună lui Charlie adevărul, și ea mai mult ca sigur l-ar fi dat afară. Cine ar vrea să stea cu un criminal în casă, până la urmă? 

— Charlotte... 

— De ce ai un pistol, Axel? a întrebat șocată. 

Jason chiar nu mai știa ce să facă. Era prea egoist, nu putea să-i spună adevărul lui Charlie. N-o putea pierde după ce a petrecut atât de mult timp cu ea. Începuse să țină la ea. Ca o cea mai bună prietenă. 

— Charlie...

Vocea lui era chinuită și smiorcăită. Charlotte i-a făcut semn să tacă. Nu-l mai suporta. O mințise în privința multor lucruri. Dar să ascundă un pistol în casa ei, fără să-i spună... Asta îi pusese capac. Nu-l mai credea. 

— De ce ai un pistol, Axel?! a strigat la el. 

Și-a șters nasul. De-abia atunci Jason a observat că Charlie plângea. Îi era foarte frică de el. A strâns din ochi, încercând să se stăpânească și să nu se arunce în fața ei, în genunchi și să-i spună adevărul. Ar fi fost în stare să facă asta. 

Panica îl cuprinse pe Jason și inima începea să-i bată din ce în ce mai tare. Ținea o mână pe pistol, încă încerca să-l ascundă de Charlie. La naiba, îi venea să se lovească cu arma aceea nenorocită în cap.

— Charlie...

— Încetează să îmi tot repeți numele Axel și spune-mi de ce ai o nenorocită de armă! a țipat la el nervoasă. Nu se mai putea abținea. Arma aceea o speria.