Hidden

Capitolul 12

CAPITOLUL 12

Heaven și-a aranjat părul blond, care-i cădea încet ca o cascadă pe umeri. A luat parfumul de pe măsuță, parfumându-se. Și-a împreunat buzele, fricționându-și-le una de alta, încercând să-și întindă mai bine rujul roșu aprins.

S-a ridicat din fața măsuței de machiaj. Și-a îndreptat spatele și s-a uitat în oglindă, încercând să găsească o greșeală pe care o făcuse din neatenție, la machiaj. Dar nu era niciuna. A zâmbit mulțumită. 

Și-a luat geanta de firmă și a ieșit din casă, grăbită. El o aștepta și nu accepta întârzieri. După ce a încuiat ușa casei, s-a dus în parcare, căutându-și mașina printre celelalte automobile. Heaven niciodată nu ținea minte unde își parca mașina.

Heaven a pornit mașina, începând să conducă până la locul destinat întâlnirii. Când a ajuns, a parcat mașina departe de locul unde trebuia să se întâlnească cu el, mergând pe jos până acolo. În aproprierea casei părăsite, se afla o fântână. Heaven s-a apropiat de ea, lăsându-și acolo geanta. Așa cum îi spusese el. A așteptat un minut ca telefonul să-i sune. Primise un mesaj. S-a uitat la ecran. 

„Urmează-l"

Heaven s-a încruntat. Pe cine să-l urmeze? După încă un minut de așteptare, un bărbat înalt și-a făcut apariția. I-a făcut semn lui Heaven, fără să vorbească cu ea. Blonda l-a urmat liniștită pe bărbat, care avea cagulă pe cap, fața lui fiind acoperită. 

— Bună, Heaven, a spus bărbatul. 

— Jeremiah, a rostit blonda, zâmbind larg. Jeremiah i-a făcut semn să ia loc. Heaven s-a așezat, uitându-se atentă la el. Era foarte frumos pentru un om de treizeci și nouă de ani. Jeremiah și-a trecut mâna prin părul brunet, uitându-se șiret în dreapta sa. A rânjit când a văzut privirea bărbatului. 

Heaven s-a uitat la omul nervos care stătea în picioare. Și-a bulbucat ochii când a văzut cine era. Părul șaten deschis era pieptănat frumos și dat pe spate. Era îmbrăcat într-o pereche de blugi negri și o cămașă albă, descheiată la primi doi nasturi. Alex nu se schimbase deloc în acești doi ani.

— Alex, a șoptit Heaven șocată. Nu murise...

Alex s-a încruntat. Știa că Jeremiah trebuia să se întâlnească cu o fată care voia un favor, dar nu se aștepta ca acea fată să fie Heaven. Era curios, voia să știe de ce favor voia Heaven. Ea întotdeauna lucra singură. 

Spera doar să nu fie vorba de Jason, altfel nu știa ce să facă. Nu-l putea apărea de Jeremiah, altfel ar fi murit. De-abia scăpase atunci. Îi era dator vândut lui Jeremiah pentru că îi salvase viața când el nu fusese în stare să facă nimic. 

— Ce dorești, Heaven? a întrebat Jeremiah de data aceasta serios. Blonda a înghițit în sec, încercând să revină la realitate. Acum lucrurile se încurcau puțin mai mult. 

— Ți-am spus atunci, a rostit Heaven, încercând să fie discretă. Privirea lui Alex o intimida. Ai acele informații? a întrebat. Jeremiah a dat din cap și i-a făcut semn bărbatului din stânga lui să i le dea. 

Heaven le-a luat repede. 

— Trebuie să mai vorbim, Jeremiah, dar când o să fim numai noi doi, a spus, uitându-se la Alex. 

S-a ridicat și a plecat repede de acolo. Întâlnirea nu fusese așa cum se așteptase ea. Heaven voia să-i spună atunci lui Jeremiah că Jason trebuia să moară, sau măcar să intre la închisoare. Moartea părinților ei trebuia neapărat plătită! Și chiar dacă aflase că Alex este viu, nu putea să-l omoare pe el. Îl voia pe Jason. El se îndrăgostise de Luna, amândoi trebuiau să plătească.