Hidden

Capitolul 7

CAPITOLUL 7

Jason stătea încremenit și se uita la Heaven. Ce căuta ea în acest oraș? Ținea minte că a plecat imediat ce el a aflat că mai are o soră geamănă. Momentul ăla l-a distrus puțin. Heaven avea privirea ațintită spre mâna lui. Tampoanele! A înghițit în sec și s-a uitat la ea, jenat. De ce fix în momentul acesta apare și ea? 

— Heaven, a spus el, gâtul lui fiind uscat. Avea nevoie de o gură mare de apă, rece dacă se putea. A ieșit din coadă, apropiindu-se de Heaven care stătea și se uita la el, având o mână în șold. 

Sincer, lui Heaven îi fusese dor de Jason. În tot acești trei ani care au trecut, Heaven a dat vina pe Luna pentru ce s-a întâmplat, fără să-și dea seama că tot timpul a fost vina ei. Heaven a ales mereu calea cea mai ușoară. 

Prezența lui Heaven îl irita pe Jason. Chiar voia să se ducă la Charlie, dar ceva îl ținea aici. Acum i se părea ciudat să stea față-n față cu Heaven. Fosta lui blondă, așa cum o porecla el, nu se schimbase deloc la fizic. Dar era sigur că comportamentul era altul. Spera că se făcuse mai bună. Ca Luna. 

Heaven a început să râdă când i-a văzut fața lui Jason. Era amuzantă. Jason și-a încordat maxilarul și a pufnit. Da, rămăsese aceeași Heaven, din păcate. 

— Mi-a fost dor de tine, Jason. Unde este Alex? Nu-l văd pe aici și de obicei, el era mereu după tine. Avea grijă de fratele său mai mic, a spus ironică, uitându-se câteva clipe în sus, la tavan. 

Jason a înghițit în sec când a auzit numele lui Alex. Se pare că Heaven nu știa „noutățile" acestui oraș. Nu era de mult timp în Canada. Telefonul lui Heaven a început să sune, ea încruntându-se. L-a scos din poșetă și a respins apelul. Și-a ridicat capul și s-a uitat la Jason sfioasă. 

— O să mai vorbim noi, Jason, a spus ea și a plecat. 

— De ce gemi întruna? a întrebat el, aruncându-i tampoanele, ele aterizând pe stomacul fetei. 

Charlie l-a înjurat nervoasă.

— Mă doare rău burta, i-a răspuns ea, ridicându-se de pe canapea. Mă duc să mă schimb. Ai grijă ce faci, l-a amenințat ea în timp ce se îndrepta spre camera ei. Jason a ridicat mâinile în semn de predare. Acum trebuia s-o suporte cu toate toanele ei. 

Jason avea impulsul de a o urmări, dar era prea bulversat ca s-o facă și nu-și dorea încă o ceartă cu Charlie care se putea sfârși prin bătaie - ea bătând-ul pe el, pentru că Jason n-ar lovi-o pe Charlie nici dacă ar fi amenințat cu moartea.

După câteva minute, Charlie a intrat în cameră, fiind mai fericită, dar nu cu mult. Încă se mai ținea de burtă și mergea puțin cocoșată și crăcănată. Perioadele femeilor i se păreau cele mai ciudate.

Jason s-a dat într-un colț, făcându-i loc pe canapea lui Charlie, ea întinzându-se pe trei sferturi din ea, chinuindu-l pe Jason. 

— O să stăm toată ziua aici? Nu ieșim și noi pe undeva? a întrebat Jason. Charlie a ridicat din umeri, nepăsătoare.

— Unde să mergem, Axel? a întrebat Charlotte. 

Jason și-a mijit ochii timp de o secundă, dar după aceea și i-a bulbucat. Mai că uitase de noul lui nume. Unde ar putea pleca ei? Axel niciodată nu pleca ca să se „distreze" când era Jason. 

Jason era dur, nesimțit și nepăsător. Dar Axel acesta care este acum, are puțină inimă. A trebuit să se schimbe doar ca să-și salveze viața. Sau s-a schimbat doar din cauza lui Charlie? Nu era încă sigur.