Hidden

Capitolul 16

CAPITOLUL 16

Alex a intrat în depozit, fiind înghețat din cauza frigului. Și-a dat geaca jos de pe el și a gemut de fericire când și-a dat seama că în depozitul gigantic era foarte cald. Avea momente în care adora să fie aici, dar nicăieri nu este ca acasă. Casa pe care el a pierdut-o atunci când a fost atacat și totuși salvat de Jeremiah. 

Alex a pufnit ironic când a auzit niște voci din fundul depozitului. Era sigur că era Jeremiah și o fată de-a lui. Dar ceva îl intriga. Vocea aceea pițigăiată îi era foarte cunoscută, dar nu știa de unde. Tot ceea ce putea vedea era o claie deasă și creață de păr blond. Nu voia să-i strice conversația lui Jeremiah, așa că s-a întors, vrând să plece. Când să facă primul pas, o propoziție i-a captat total atenția:

— Jason este la închisoare, în sfârșit.

Era vocea fetei. Vocea aceea a fetei care spusese o propoziție pe care el nu voia s-o audă niciodată. Frățiorul lui mai mic nu avea cum să fie la închisoare. El era puternic și deștept, mai deștept decât toți polițaii din lumea aceasta. 

— Și totul pentru că m-am ocupat eu, blondo. 

Un nod i s-a pus în gât lui Alex. Nu știa despre ce vorbea Jeremiah. Nu înțelegea de ce ar vrea el ca Jason să fie în închisoare. Alex simțea cum toți nervii aveau să explodeze în interiorul său. Jeremiah îl jucase pe degete pentru a doua oară. 

— Heaven, ți-ai îndeplinit scopul în viață, nu? 

Alex a scrâșnit din dinți când a auzit numele fetei. Nici nu mai era mirat, trebuia să-și dea seama din prima că ea era. O scorpie blondă care nu avea nimic de făcut în viață, decât să se răzbune. Se pare că Heaven era mulțumită acum. 

— Desigur. 

Vocea fetei era prea mierloasă, și asta îl enerva la culme pe Alex, care stătea ascuns în întuneric și-i privea pe cei doi. L-a privit pe Jeremiah cum a clătinat din cap în semn de da și cum își dusese mâna la spate, de acolo scoțând ceva negru și, chiar și în întunericul acela, lucea. Era un pistol. L-a îndreptat spre Heaven și a zâmbit amar. 

— Ce faci, Jeremiah?

Heaven era clar speriată. Niciodată nu fusese amenințată cu un pistol. Venise vremea în care mica neînfricată să-i fie teamă de moarte. S-a dat un pas mai în spate și a înghițit în sec. Aceasta a tresărit brusc când arma făcuse un mic zgomot. Jeremiah se juca cu ea. 

— I-am promis mamei tale că voi scăpa de tine. Îmi fac datoria, Heaven. 

Ochii verzi ai blondei s-au bulbucat. Nu se așteptase că mama ei și Jeremiah să se cunoască. 

— Avusese grijă de mine, atunci când fusesem mic. A fost ca o adevărată mamă pentru mine, dar am blestemat ziua în care te-ai născut tu. Nu-mi pasă de Luna, ea mereu a știut care îi este locul, dar tu ai fost o piază rea, Heaven. Până și mama ta a blestemat ziua aceea. Nu te uita așa la mine, este adevărat. Atunci când m-a rugat s-o omor, m-a făcut să-i promit că o să te omor și pe tine, atunci când o să-ți îndeplinești scopul în viață, dar m-a rugat să o las pe Luna vie și să am grijă de ea. Ghici ce, Heaven, o să-i respect cerința. 

Într-un final, Jeremiah a apăsat pe trăgaci și a împușcat-o pe Heaven în cap, corpul fetei căzând inert pe podea. Alex a închis ochii și s-a întors cu spatele nepăsător, plecând din depozit. Jeremiah nu-l văzuse în tot acest timp, ceea ce era bine.