Hidden

Capitolul 15

CAPITOLUL 15

Jason se uita la blocul uriaș din fața lui. Nu avea tupeul. Nu, chiar nu avea tupeul de a urca ca să vorbească cu Charlie. A oftat resemnat și a intrat în bloc. A urcat scările până la etajul cinci. Apartamentul douăzeci și doi. A apăsat pe sonerie și a așteptat ca cineva să răspundă. 

Din înăuntru se auzeau multe zgomote. Nu știa dacă trebuia să se îngrijoreze sau nu. Oare Charlotte era bine? O părăsise doar pentru o noapte și se simțea de parcă o abandonase în cușca leului. Un leu nemâncat, care era foarte flămând. 

A înghițit în sec și a mai sunat încă o dată la ușă. Se auzeau niște pași din casă și imediat, ușa s-a deschis, lăsând-o la vedere pe Charlotte. Arăta bine, nu era plânsă, era îmbrăcată normal. Era de parcă el nici nu lipsise. Numai expresia de pe fața ei era schimbată. 

Din spatele ei apăruse un om înalt, care ținea mâna pe un obiect care era agățat de cureaua lui. Era un pistol. S-a uitat mai atent la om și imediat, și-a dat seama cine este. Era un polițist care se uita la el de parcă ar fi un animal de vânat. Ceea ce și era. 

Corpul polițistului s-a încordat brusc, când Jason a făcut un pas în spate. Făcuse o mișcare greșită. Jason a tras adânc aer în piept și s-a uitat ba la polițist, ba la Charlotte. Oare Charlie îl chemase pentru că îl văzuse pe el cu un pistol? Sau poate din cauza spargerii. Orice ar fi fost posibil. 

— Jason McCann, a mârâit polițistul. 

Jason și-a bulbucat ochii, uitându-se mirat și puțin șocat la Charlie, care stătea împietrită în spatele polițistului și se uita mirată la el. A tras de trei ori aer în piept și a mai făcut încă un pas în spate. Polițistul s-a apropiat de el, repede. Jason luase această mișcare a polițistului ca o amenințare și a început să o ia la fugă. Polițistul a luat-o și el la fugă după Jason. 

Jason nici nu își putea da seama de unde știe acest polițist cum arată adevăratul Jason McCann. Știa că el era un angajat al unui dușman de-al lui. Nu avea nicio altă explicație. 

Șatenul s-a apropiat de un magazin, vrând să se ascundă acolo, dar când să pună mâna pe clanța ușii, a fost doborât de polițist, care acum îi punea cătușele. Era rapid. L-a ridicat pe șaten de pe jos și l-a băgat într-o mașină de poliție care venise când el fusese doborât.

Un alt polițist a pornit mașina și a început să conducă, mai mult ca sigur, spre secție. Jason a oftat și și-a lipit fruntea de geamul mașinii. Se lăsase așa de ușor prins. Dacă nu era Charlie, acum mai mult ca sigur că polițistul care-l prinsese acum, era mort. 

— În sfârșit ai fost prins, McCann, comentase polițistul care-l prinsese. Jason și-a îndreptat privirea spre el și a mijit ochii, uitându-se la el încruntat. Și-a schimbat poziția, acum stând drept. 

— Cine va ajutat? a întrebat șatenul. 

Polițistul - după cum scria pe ecusonul pe care-l purta, îl chema Mason - a pufnit și a zâmbit ușor. S-a așezat mai confortabil în scaunul lui și și-a dus mâna la bărbie, mângâind-o de două ori. Și-a țuguit buzele și s-a uitat la Jason amuzat. 

— Jeremiah, a spus când mașina s-a oprit.

Polițistul care condusese mașina l-a scos pe Jason din ea și l-a ținut de cot în timp ce mergeau spre intrare. Imediat ce au pășit înăuntru, toate privirile au fost îndreptate spre ei. Se pare că toată lumea aflase într-un timp așa de scurt că Jason McCann fusese prins. 

— Minunat, a șoptit șatenul morăcănos. 

Mason venise spre el, ținând în mână o salopetă portocalie. A aruncat haina spre Jason, șatenul fiind nevoit s-o prindă cu chiu și vai din cauza cătușelor. A fost tras de polițist, mergând pe un coridor îngust și urât mirositor. Polițistul l-a împins, el intrând în celula lui. 

— Schimbă-te, o să vin peste cinci minute să-ți iau hainele pe care le porți acum. Fii atent, McCann, nici să nu te gândești să păstrezi ceva la tine, nu o să prea fie în favorul tău, l-a amenințat polițistul.

Jason s-a schimbat și a așteptat ca acel polițist să vină să-i ia hainele pe care le purtase până acum. S-a așezat pe patul murdar al celulei și a înghițit în sec. Acum Charlie, practic, știa cine era. Acum Charlie s-ar putea să-l urască de moarte. 

Acum el tânjea după iertare. 

* * *

Charlie s-a așezat pe pat. Nu știa ce să facă. Jason? Jason McCann? Era el? A înghițit în sec. A fost proastă, asta era clar. Charlotte Garrix fusese o proastă pentru că avuse încredere în el. Într-un bărbat pe care de-abia îl cunoștea. 

Ea pe cine găzduise? Era clar că Axel nu era un oarecare om, că altfel nu-l mai sălta poliția. Cine era? Întrebarea asta o măcina pe Charlotte. S-a întins pe pat, luând perna pe care dormea el de obicei, în brațe. A tras adânc parfumul care rămăsese îmbibat în pernă. 

A fost dusă de nas de el. De ce îi făcuse asta? De ce trebuie mereu ca Charlie să sufere? Niciodată nu fusese așa de rănită ca acum. De ce fusese proastă și pusese sentimente în relația lor de prietenie? De ce? 

A aruncat nervoasă perna în perete și a gemut. Era un dezastru. Nu-i venea să creadă. Fusese încă odată păcălită. Nu putea avea încredere în nimeni. Trebuia să știe că și el o va trăda. A închis ochii, încercând să-și oprească lacrimile. Nu merita să plângă pentru el. 

„— Cine este Jason, Axel? a întrebat fata, punându-și mâinile în sân. "

„— Jason? Dean, sunt Axel, iar ai amnezie? a spus Jason, adresându-se blondului. Și nu, nu voiam să facem sex pe masă, nu suntem chiar așa de scârboși, mâncăm pe ea. O să ne bată Dumnezeu dacă facem asta. "

„— Cine este Jason?! a strigat."

„—Spune-mi cine este Jason! a silabisit nervoasă. Și să nu îndrăznești să mă minți, Axel, pentru că jur pe ce am eu mai scump că te las pe drumuri, a rostit Charlie cu venin în voce. Ura să fie mințită. "

„— Jason este numele meu mijlociu, dar nu-mi place ca cineva să mă strige pe el. Îmi pare rău că te-am mințit, a spus Axel, lăsând capul în jos și suspinând. "

„— Jason este fratele meu vitreg."

Jason. Jason McCann. Brusc, Charlie și-a dat seama. Dean știa cine este Axel cu adevărat. De aceea îi spusese Jason atunci. Dar cine era el cu adevărat? Cu ce se ocupa? Toate astea îi dădeau o durere infernală de cap lui Charlie. 

Cine mama naibii era Jason McCann?