Hidden

Epilog

EPILOG

— Charlie? Charlie? Ce faci? a întrebat Jason. 

Charlotte a apucat teancul de haine care era pe jos și a început să le arunce prin cameră nervoasă. Era sătulă până peste cap. Jason era un dezordonat și ea se săturase să strângă mereu după el. Trebuia să învețe să fie un băiat responsabil. 

Jason și-a dus o mână la frunte, masându-și-o. Îi venea să râdă, dar dacă făcea asta, ar fi riscat să fie lovit rău de tot de frumoasa lui iubită, care era foarte nervoasă. Trecuse opt luni de când ieșise din închisoare și totul mersese aproape perfect. Trei luni alergase după iertarea lui Charlie. În prima lună crezuse că nu-l va ierta niciodată, dar nu s-a dat bătut. Charlotte Garrix era fata lui. Numai a lui. 

— De fapt, arată mai bine decât cum era înainte. Acum are un strop de culoare. 

— Un strop de culoare? s-a mirat șatena. Jason, aproape toate hainele tale sunt negre sau albe, tu nu știi ce sunt alea culori! 

Jason s-a uitat la ea cu o privire de om jignit, care era falsă. Îi plăcea să se joace în așa fel cu ea. Desigur că știa ce sunt alea culorile, dar nu le plăcea. Charlie era foarte colorată, de ce să mai fie și el? 

— Charlotte... 

Jason s-a apropiat de ea, vrând s-o ia în brațe, dar fata s-a ferit. Era foarte supărată pe el. Se simțea ca o menajeră și nu-i plăcea asta. L-a lovit peste piept și s-a întors cu spatele la el, vrând să iasă din cameră. Jason a prins-o de șolduri, oprind-o. A întors-o cu fața spre el, lipindu-și fruntea de a ei. Trebuia s-o împace. 

— Nu te supăra, i-a spus. 

Charlotte a pufnit, dându-și ochii peste cap. Deja știa ce urmează: el s-o dezmierde cu săruturi blânde, în timp ce ea se lăsa pradă. Nu îi putea rezista. El era puternic și ea slabă. Dar nu-i păsa, el avea grijă de ea. 

— Ești tot ce contează pentru mine, a spus, apropiindu-și buzele de ale ei. Te iubesc și nimeni și nimic nu ne poate despărții, Charlotte. Nimeni, a rostit cu buzele lipite de ale ei. Te ador.