Sclava Împăratului. Regina Fără Sa Știe

intalnirea

- lasă mă jos vrajitoare o . Spune acesta nervos .

Pe ușa intra Remus neînțelegând nimic .

-ce se întâmplă aici?

- nu știu chiar nu știu. Spune eu panicata .

- fi calma și încearcă sa îl lași jos .

- nu ... Nu eu am făcut asta.

Remus inspira și expira agitat .

- nu înțeleg, cine e ?

- simți și tu nu ? Întreabă Damian .

- da . E mai aproape.

- din contra . E mai departe . Spune liliacul dacă pot sa îi zic așa.

El se da pana la urma jos și pleacă cu Remus . Eu merg în camera mea unde stau și mă uit pe telefon .

În camera intra foarte repede Arthur .

- majestate? Spun speriata ascunzând telefonul

- Bună și ție!

- nu trebuia sa veniți peste 3 zile ?

- ba da . Dar uite ca am venit mai devreme . Este vreo problema ?

- nu . Va fac ceva de mâncare? Sau ...

- nu mai fi așa. Nu te mai adresa cu dumneavoastră. Dar îmi place când îmi zici rege . Spune venind sper mine . Se pune peste mine și mă sărută pe toată fata .

- Arthur. Spun încercând sa îl opresc .

- da iubito?

- te rog sa mă lași.

- de ce ? Ești sclava mea .

- ... Nu am avut ce sa spun avea dreptate .

- pot face ce vreau cu tine .

- dar le ai promis părinților mei .

- eh ... E o mica promisiune . O pot încalcă nu ?

- nu. Te rog sa mă lași.

- nu o voi face . Nu e nimeni în palat acum . Decât noi doi . Spune sărutându mă pe gat apoi coboară mai jos .

Își pune mâinile pe tricou pentru al da jos și o face urmând flanelul meu.A vrut sa îl dea jos dar mi am pus mâinile peste ale lui .

- o haide . Vrei sa iti leg mâinile?

- nu . Lasă mă te rog . Nu face asta .

- de ce ? Îți este frica ?

Nu știam ce sa zic . Îmi era într-adevăr frica dar nu voiam sa o spun

- știam ca iti este frica . Ți am auzit gândurile.

Arthur îmi da foarte repede flanelul jos și pantalonii de asemenea . Acum eram în lenjerie .

- arati minunat . Îmi spune el .

Mă sărută pe toată fata apoi pe buze dar nu îi răspund mă musca de buza făcându mă sa gem încet.

Coboară la gatul meu și sta puțin după care mă sărută. În secunda următoare își scoate colții iar eu încerc sa îl îndepărtez dar fără folos . Lacrimile apar pe fata mea .

- nu . Nu o face te rog . Spun printre lacrimi .

Nu spune nimic și își înfige colții în gatul meu . Era o durere suportabila . După ce bea puțin sânge îmi spune

- ești dulce . Spune acesta ridicându se de pe mine . Sângele tău are un gust ciudat spune dispărându i colții.

Eu aveam lacrimile încă pe obraji iar altele stăteau sa cada .

M am îmbrăcat cu hainele de lângă mine și am ieșit din camera fără sa spun nimic .

Am ieșit pe marea ușa. Voiam sa fiu singura . Am mers în parc unde mă uitam la tot ce e în jurul meu . M am așezat pe banca turcește și mi am străbătut gândurile. Mă gândeam dacă chiar sunt vampir acum .

Vino înapoi. O sa iasă urat dacă nu mă asculți. Îl aud pe Arthur în capul meu .

Nu .

O sa te găsesc sa știi.

Și ce ?

Nu a mai spus nimic în schimb mă gândeam cum este sa fiu vampir sau dacă chiar sunt . La un moment dat un copil cade în fata mea lovindu se la picior .

Mă ridic de pe banca mergând sper el și luându l în brațe. Lacrimile își fac apariția pe fata lui . Nu cred ca avea mai mult de 4 ani .

M am așezat cu el pe banca ținându l la mine în poala .

- Hei micutule.

El nu spune nimic doar plânge. Am căutat prin buzunare și am găsit un șervețel . Norocul meu . I l-am pus în locul unde se lovise ștergând nisipul de lângă rana .

El se mai liniștește apoi mă ia în brațe.

- Bună! Îmi spune el .

- Bună! Cum te cheamă?

- Sam .

- eu sunt Valery . Chiar atunci din spatele meu era cineva

- mama . Spune el .

- unde este mama ta ?

- acolo . Spune el arătând sper parcul copiilor .

- haide sa mergem . L am luat în brațe învârtindu l și aruncându l în sus râzând amândoi. L am lăsat acolo întorcăndu mă la banca unde era Arthur .

M am pus lângă el fără sa spun nimic .

- nu spui nimic ? Nu îmi faci nimic ? Îl întreb curajoasa

- nu .

- de ce ?

- pentru ca nu am de ce . Eu am greșit. Haide la palat . Oricum nu ești vampir pentru ca te am salvat eu înainte. Deci trebuie sa o facă alt cineva .

- adică poți sa mă musti de câte ori vrei dar nu voi fi vampir ?

- da .

- stai ... tu ti-am riscat viața pentru mine chiar dacă știai ca nu o sa mă poți marca niciodată?

- da .

- de ce ai făcut o ?

- pentru a te salva .

- nimeni nu ar fi făcut asta pentru mine .

- eu cred ca da . Totuși haide la palat .

Am plecat amândoi iar drumul a fost tăcut pana când :

- Valery ? Spune cineva din spatele meu

M am întors privind o femeie .Nu înțelegeam cine este .

- ne cunoaștem? O întreb eu mirata .

Arthur se uita panicat la mine apoi la ea . Inspira apoi expira și mă trage de mana .

- cred ca e o greșeală. Nu te cunoaștem. Spune Arthur mergând mai repede . Femeia avea parul blond nuanta mea și ochii la fel ca ai mei . Era îmbrăcată într o rochie mov cu o stea în mijloc .

- Arthur stai . Mă dor picioarele . Mergi mai încet.

- scuze .

- de ce ești așa speriat ?

- nu sunt speriat .

- din contra ești foarte speriat .

- nu e adevărat. Doar ... haide sa mergem .

- stai sa îmi trag sufletul .

- grăbește te .

- și dacă vreau sa stau aici ?

- Valery . Mă striga femeia de acum 5 minute .

Mă întorc și o privesc întrebătoare:

- de unde ne cunoaștem?

- o draga mea . Ne cunoaștem foarte bine și de multa vreme . Spune cu un zâmbet pe fata uitându se la Arthur