Ce Mai Faci?

Capitolul 2

Mi-a fost frică să scriu despre tine, să-ți pronunț numele, mi-a fost frică până și să mă gândesc la tine. Credeam că dacă o să mă prefac că nu-mi amintesc de tine nu va mai durea. Am închis ochii și-am început să-mi joc rolul cu zâmbetul pe buze. Mă convinsesem că nu-mi mai amintesc de tine, că ai fost un simplu trecător prin viața mea. Mi-a trebuit juma' de an să realizez că poate nu mai faci parte din viața mea, dar ești încă la mine în minte, suflet și peste tot, ești scris pe trupul meu.
Aș fi vrut să nu-mi amintesc, să nu mă trezesc dimineașa și să-mi dau seama că oricât ți-aș nega prezența, ești tot acolo, în inimă. Să realizez că oricât aș zâmbi tot mă doare când te vad pe stradă și tu întorci capul. Nu merit nici să mă saluți? Ai rupt fiecare bucata din sufletul meu și nu merit un nenorocit de "Buna"?
Mă bucur că ești fericit cu alta, eu încă îți strig noaptea în somn numele fiindcă trează mi-e prea teamă.