Și pacă am știu ce va urma, d-asta am tot fugit de tine. Ti-am făcut zile fripte, te-am ignorat si am facut tot ce mi-a stat în putință să nu-mi intri la suflet...Și totuși, ai făcut-o. Ai reușit să aprinzi în mine o flacără pe care în zadar am încercat s-o sting. Și cu cât îmi păreai mai nesuferit și eram mai rea cu tine, cu atât prindeam mai mare drag de tine. Te-am blestemat și mi-am jurat c-am să te urasc și mă trezeam cu mâna pe telefon sunându-te. Buzele tale s-au întipărit adânc în pielea mea, au lăsat urme ce acum mă dor nespus. Brațele mele îți duc dorul... Știam că urmează să pleci și că nu aveam nici o șansă, ba chiar am încercat din răsputeri să te urăsc și totuși, m-am trezit noaptea cu gândul la tine.
Și știi iubire... nu mă macină dorul așa mult cum mă macină gândul că tu n-ai să-mi simți lipsa. Tu n-ai pierdut nimic în jocul acesta prostesc, pe când eu cred c-am fost jefuită de inimă. Ai măcar grijă de ea, te rog. Știu că nu-ți prea folosește la nimic, dar totuși, ține-o aproape de tine.
CITEȘTI
Ce Mai Faci?
Short StoryNu te teme niciodată de umbre, ele arată doar că există lumină în apropiere!
