Ce Mai Faci?

Capitolul 49

- Si durerea cui o las? Ce fac cu ea?
- Care durere?
- Durerea asta din piept alcătuită din oamenii ce m-au dezamăgit, pe care i-am dezamăgit. Vise spulberate, dor, tristețe și oboseală. Mi-a obosit sufletul. Nu mai vrea să astepte, să piardă, să simtă fiecare consecința a unei greșeli. Înțelegi?
- Nu, nu înțeleg. Ești tânără, trebuie doar să lupți.
- Ce faci dacă ți-e prea somn să lupți și prea frică să nu fi rănit ca să lupți?
- Rănile se vindecă și somnul sare cu o cafea tare.
- E greu, prea greu...
- Nu închide ochii, nu-i așa greu pe cât crezi. O să vină și binele. Îți promit eu că o să vină.
- Și cât să-l tot aștept, cât să tot lupt pentru el? Cât să tot sper că va fi bine. Mă dor mâinile. Vreau să-l strâng în brațe pe el. Lângă el era bine, chiar dacă un bine toxic.
- Nu închide ochii! Ridica-te din pat, du-te bea cafeua aia și lasa-l pe el în trecut.
- Mâine, acum e prea târziu. Mereu mâine am putere, azi nu am niciodată.