Capitolul 22

17 7 0
                                    



Era noapte. Nu genul de noapte romantica cu luna si stele si lumini.

Era pur si simplu intuneric.

Iar strada era goala,nu era plina de oameni ,printe care să îl zăresc doar pe el.
Eram doar noi doi,pe o strada darapanata,cu mintea imbibata in alcool.
Nu se auzeau greieri cantand,nu aveam o serenada in jurul nostru,era o liniste sparta de conversatiile noastre inutile si fara inteles.
Dar rasul lui, umplea toata strada. As fi stat acolo sa îl aud razand o viata intreaga,daca nu as fi fost o tanară care credea ca nu mai are timp.

Ce Mai Faci?Unde poveștirile trăiesc. Descoperă acum