Era mai goală decât orice în interior. Nu era genul de persoană lângă care ți-ai plăcea să stai. Era epuizantă și insuportabilă. Punea multe întrebări și nu asculta răspunsul. Voia multe și nu făcea nimic. Își dorea fericire, dar alerga de ea. Avea vise, dar le ignora. Se plângea toată ziua și atât. Ar fi vrut să fie altcumva, dar îi era prea treamă. Mereu se simțea singură într-o sală plină cu oameni. Și-ar fi dorit să dea timpul înapoi, dar timpul e un tâlhar ce-ți fură mereu clipele și nu ți le mai înapoiază. Întotdeauna urla că nu-i pasă, dar cu cât urla mai tare cu atât îi păsa mai mult.
CITEȘTI
Ce Mai Faci?
Short StoryNu te teme niciodată de umbre, ele arată doar că există lumină în apropiere!
