Ce Mai Faci?

Capitolul 33

Dragă nebunule...
Ah nebunule, dacă ai ştii cât de dor îmi e de sărutările tale,dacă ai ştii prin braţele câtor străini mi-am imprăştiat dorul de tine,dacă ai ştii in câte perechi de ochi am căutat culorea ochilor tăi,dacă ai ştii câte vorbe de amor am imprăştiat în stânga şi în dreapta,în incercările mele de a-ţi uita vocea,încercările mele de a-ţi acoperi vorbele care mi-au invadat urechile în vremea când braţele tale erau locaşul meu Sfânt...
Dacă ai ştii că mi-ai blestemat nopţile şi visele când mi-ai jurat iubire pentru prima oară,poate te-ai întoarce la mine. Sau poate ai pleca şi mai departe,speriat de dragostea pe care timpul nu a putut să o omoare. Poate te-ai speria din nou de lumina din ochii mei...sau te-ar răni strânsoarea braţelor mele în jurul umerilor tăi. Poate buzele mele te-ar arde,s-au prelins prea multe lacrimi in care era imaginea ta oglindită,de fiecare dată când ţi-am strigat numele îngenunchiată de durere.
Nu ştii câte s-au întâmplat,de când mâinile tale mi-au părăsit pielea,dar sunt sigură,că ştii despre iubirea mea,care încă strigă după tine.  Ai ştiut că ea a rămas la mine,încă din noaptea în care ai plecat. Ţi-am jurat că am să o ţin în viaţă.La fel cum tu,nebunule,ai jurat că ai să mă uiţi...