Brațelor mele le e dor să se odihnească pe umeri tăi, buzele mele poartă imprimat incă ultimul sărut, iar ochii mei incă te vad peste tot. Unde ești, străine? Minte-mă că degetelor tale le e dor să-mi străbată trupul, iar inima ta încă-mi poartă numele. Minte-mă iubire, de dragul iubirii ce mi-ai promis-o și nu mi-ai oferit-o niciodată. Ce-ai facut cu ea, nătângule? Trebuia sa o lasi la mine, aș fi avut grijă de ea. Mă dor oasele de dor, înțelegi? Îmi curgi prin vene ca o otravă de care nu pot scăpa. Iartă-mă că ți-am îmbrățișat sufletul cu atâta patimă, nu știam că-i asemeni unui șarpe veninos. De ce nu mi-ai spus, iubire? Nu m-ai avertizat că-mi ești pieire, nu salvare.
CITEȘTI
Ce Mai Faci?
Short StoryNu te teme niciodată de umbre, ele arată doar că există lumină în apropiere!
