Și cum ajungem noi să ne umilim, să ne măcelărim sufletul acordând mii de șanse; cum ne înecăm sufletul în lacrimi continuând să luptăm pentru niște oameni pentru care, evident, suntem o ocupație temporară. Noi nu realizăm decât prea târziu că iubirea adevărată nu-ți cere să te înjosești, să te umilești cerșind o fărâmă de respect și de atenție.
CITEȘTI
Ce Mai Faci?
Cerita PendekNu te teme niciodată de umbre, ele arată doar că există lumină în apropiere!
