Ce Mai Faci?

Capitolul 34

Copilă,de ce nu dormi nopţile?
-Nu mă lasă.
-Cine nu te lasă?
-Amintirile.
-Ah..au reapărut?
-Defapt,nu au dispărut niciodată de lângă mine. Nu au încetat niciodată sa imi bântuie nopţile și momentele de singuratate. Amintirile sunt la fel ca strigoii.  Nu te atacă decât atunci când esti singur și slăbit.
-Dar tu esti tânără,esti in floarea vieţii. De ce esti slăbită?  De ce esti singura?
-Sunt slăbită de lipsa lui...
-De ce,unde e el?
-In braţele ei.
-A fost al tau?
-A fost. Mai mult decât va fi vreodată al ei.
-De unde stii ?
-I-am sters lacrimile de pe obraz,inainte de ai da drumul la mâna și i-am promis că il voi iubi pentru totdeauna. L-am implorat să nu plece. Dar el,nu a spus nimic. Mi-a luat mâna de pe obrazul lui și mi-a sarutat-o. A fost felul lui de a-mi promite că nu mă vă uita.
-Dar de spus,nu a spus nimic?
-Nici măcar o vorba. Mi-a strâns tare mâna, după care a părăsit-o . Și a plecat.
-Și de atunci nu ai mai auzit nimic de la el?
-Nu.
-Câteodată,  tăcerea e cel mai dureros răspuns.
-Tăcerea e jurământul nostru..
-E târziu. Și noaptea se scurge. Pune-te să dormi copilă. Nu iti mai umple capul cu prostii. El nu se mai intoarce. Iar tăcerea,este sărutul vostru de adio...
-Nu! Mi-a jurat că mă iubeste. Am văzut in ochii lui. Am văzut iubire și dor. Acum nu este timpul nostru,dar cândva, va fi. Vom fi din nou doi. Vom fi intregi. Iar el se va intoarce la mine,se va intoarce acasă.
-Și ce vrei să faci? Vrei să il astepti aici pentru o vesnicie?  Vrei să il astepti până la timpul vostru?
-Cu asta se ocupă inima. Asteaptă până cedează,atunci când are pentru ce astepta. Iar eu sunt gata il astept și  pentru o vesnicie dacă e nevoie.
-Și dacă el nu va veni?
- Dacă nu va veni,voi merge eu la el.
-Te va primi?
-Mă va primi,asa cum m-a primit in prima noastră zi. Cu lacrimi in ochi,săgeţi in inima, și dragoste in cuvinte.