Ce Mai Faci?

Capitolul 77

Și foaia era goală, la fel ca sufletul ei. El ridica din umeri, și-o priviea cu dragoste. Se străduise atât de mult să o salveze pe femeia aceasta care-i stătea acum în față și nu avea nimic de zis. Nu era dezamăgit, părea doar resemnat, se aștepta la asta. Nu stia ce foc o mistuia și ce gânduri rele nu-i dădeau pace, dar o iubea. Îi păsa de așa puține lucruri, și totuși pe ea era unul din ele. Îi spusese odata că ea nu a fost stricată, era așa din fabrică și nu aveai ce-i face, daca un lucru se strică îl repari, dar daca-l cumperi stricat, îl returnezi. El nu voia să returneze, îi era de ajuns si așa, dar ea părea că vrea să se întoarcă. Își iubea libertatea prea mult. I-a privit ochii pe care-i adora așa mult, i-a sărutat buzele pe care le visa mereu și a plecat din nou, pentru a suta oara, de lângă omul ce-l iubea pentru că nu reușise să-l iubească suficient. O privea cum pleacă și-o înțelegea, nu-i purta pică, îi era dragă. Ceea ce nu a înțeles ea era că el s-ar fi mulțumit și cu puțin, ceea ce el nu a înțeles a fost că ea îl iubea prea mult pentru a-l lăsa să se mulțumească cu puțin.