Yoonkook: Între lumină și întuneric

Capitolul 4: Viață de idol

Jeon povestește:
L-am urmat. E ceva complet nou, ceva ce nu am mai facut niciodată. Ca zeu nu am niciun drept să interferez cu viețile oamenilor și totuși, uită-mă aici cu el. M-a ghidat spre o altă încăpere și am dat să intru, dar m-a oprit.
- Baftă, a rostit și și-a lăsat privirea în pământ. Numele tău...
I-am oferit un zâmbet, unul dintre cele mai radioase pe care le dețin.
- Jeon Jungkook, mi-am dat adevăratul nume, nume pe care nu foarte mulți îl știu.
Cu toții mă știu sub numele de Hades, regele întunericului, stăpânitorul lumii de dincolo.
- Îmi pare bine, a rostit zâmbindu-mi la rându-i. Baftă, mi-a urat și s-a retras lăsându-mă singur.
Am ajuns să o fac și pe asta. Am intrat, în începere aflându-se vreo două persoane, un bărbat în vârstă și o femeie foarte frumoasă. M-am prezentat și m-au îndemnat să cânt. Ceea ce am făcut.
- Mulțumim, te poți alătura celorlalți, m-a îndemnat acea femeie.
- Eu vă mulțumesc. La revedere, le-am urat și am părăsit încăperea.
Grupul de prieteni al lui Yoongi era tot acolo. M-am alăturat lor nu înainte de a-i saluta.
- Salut, mi-a răspuns un băiat blonduț cu un zâmbet larg pe chip.
- Tu cine ești, a întrebat unul dintre ei.
Niște ochelari imenși îi atârnau pe nas, făcându-i capul să pară extrem de mic.
- Sunt Jeon Jungkook, noul membru al trupei, m-am prezentat, expresiile chipurilor lor preschimbându-se în stupefiare.
- Eu sunt Kim Namjoon, liderul trupei, a rostit băiatul cu ochelari.
Mi-a întins mâna pe care i-am prins-o.
- Bun venit printre noi, mi-a urat. Astăzi trebuia să filmăm videoclipul noii piese, însă așteptam aici deja de câteva ore, a oftat.
- Iar tu mi-ai distrus somnul, s-a adresat Yoongi băiatului blonduț.
- Îmi pare rău, hyung, și-a cerut iertare nu înainte de a fi lovit de cel mic.
Am chicotit. Privirile lor fixându-se asupra mea. Namjoon-hyung și pus brațul în jurul umerilor lor.
- Cel mic e Min Yoongi, e un geniu în ale compusului, cel desemnat s-a strâmbat, celălalt e Park Jimin și are o voce de înger. Ăla mai ciudat e Kim Taehyung, cel înalt e Kim Seokjin și el este Jeon Hoseok, unul din cei mai buni dansatori pe care îi poți cunoaște, le-a făcut prezentarea tuturor.
- Mă bucur să vă cunosc, am rostit.
- Nu-ți face prea multe speranțe, a vorbit cel ciudat. Nu vei obține nimic din această viață de idol până și Suga-hyung a înțeles asta într-un final.
Cu toții și-au lăsat privirile în jos ca și cum pantofii lor ar fi ceva mult mai interesant de privit. Asta e ceva ce nu pot concepe, nu pot să înțeleg de ce mai rămân aici dacă tot nu obțin nimic din ceea ce fac. Nu am niciun drept să mă bag în viețile sale private și totuși am întrebat:
- De ce nu căutați altă companie care poate să vă sprijine talentul?
Yoongi-hyung a râs.
- La început asta am căutat, însă acum ce am realizat împreună cu acești oameni e mult mai important decât a avea faimă.
Pare o persoană așa de bună, neîntinat, curat, care s-a luptat să-și îndeplinească visul, însă nu a reușit, dar asta nu l-a oprit nicio clipă să facă ceea ce iubește. Deja a început să îmi placă de el, doar gândul că ar putea fi ea mă îndeamnă să fac acest lucru.
- Dar tu, m-a întrebat, curiozitatea instalându-i-se pe chip. De ce ai ales acest loc când aveai atâtea variante?
Am venit să te cunosc pe tine, am gândit. Să aflu de ce acel cristal mi te-a arătat pe tine ca fiind iubita mea.
- M-am mutat astăzi aici, am recunoscut. Și nu prea am încredere în propria mea voce.
- Pun pariu că este minunată, m-a complimentat, zâmbetul său deviindu-mi lumea la 180 de grade.
- Astea fiind spuse, sper că vom lucra bine împreună, a rostit liderul Namjoon. Sunteți liberi.
Ne-am îndreptat împreună spre ieșire luându-ne la revedere unul de la celălat, doar eu și hyung ne îndreptam spre aceeași direcție. Tăcerea era apăsătoare, însă nu-mi puteam dezlipi ochii după acel păr de culoarea mării.
- De ce ai spun că vocea mea este superbă, hyung, am întrebat acei ochi negri fixându-se asupra mea.
- Pentru că am tras cu urechea, consider că ai ceea ce ne trebuie pentru a reîntregi trupa.
Nu am cântat niciodată în viața mea. Asta pentru că sunt un Zeu și nu am niciun drept să visez, asemeni unui muritor. Dar cuvintele lui mi-au uns inima, o inimă pe care nu credeam că o mai am după ce ea a plecat.
- Mulțumesc din nou, a spus, mulțumesc pentru că m-ai salvat.
- Nu face nimic, i-am oferit un zâmbet.
S-a oprit în dreptul unei mici case care arata mai de grabă ca una de la țară decât dintr-un oraș.
- Eu aici locuiesc. Ne mai vedem, Jungkook.
- Abia aștept să îți cânt cântecele, am strigat în urma lui.