Yoonkook: Între lumină și întuneric

Capitolul 6: O ieșire între prieteni

Jungkook povestește:
Undeva în adâncul meu simt că e ea, însă oricât ar fi acest băiat cu chip angelic încarnarea Persefonei niciodată nu va fi la fel deoarece are propria lui personalitate care e una extrem de drăguță. I-am salutat pe ceilalți membri care erau așezați pe o bancă la umbra unui copac imens. Doar în Coreea poate să existe astfel de parcuri în care natura parcă a prins viață.
- Jungkook-ah, dă-mi și mie numărul tău de telefon ca în caz de astfel de lucruri să putem să te anunțăm astfel, Namjoon-hyung și-a deschis telefonul așteptând.
I-am dictat numărul. Taehyung și-a sprijinit mâna de umărul meu. Pare o persoană plină de energie.
- Trece-l Kookie, a sugerat oferindu-mi un zâmbet.
- Kookie, am întrebat, acesta urmând să mă lămurească.
- De la numele tău, KOOK-ie, e drăguț.
Am chicotit. Niciodată nu am reușit să mă fac atât de plăcut de cineva încât să primesc o poreclă. Întotdeauna am fost Marele Hades, stăpânitorul răului absolut, deși nu eu sunt cel care judecă sufletele oamenilor decedați, însă acestea au nevoie în ceva în care să creadă, și anume că eu aș dirija totul din umbră.
- Cum ai reușit să îl găsești, această întrebare i-a fost destinată lui hyung.
- Mi-am amintit că stă la hotel și am presupus că ar putea fi un hotel din zona în care locuiesc eu.
Ochii noștrii s-au întâlnit atunci când a rostit aceste cuvinte, dar și-a întors capul imediat.
- Ce vreți să facem, a întrebat Jin-hyung molipsindu-se cu entuziasmul lui Taehyung.
- Mie mi-ar plăcea să stau doar aici, a rostit Yoongi, lasându-și capul pe spate, sprijinit de bancă, în bătaia soarelui.
- Doar ești persoana care poate dormi oriunde, i-a replicat acesta.
- Ce vrei să spui?
Hyung l-a privit încruntat, însă imediat și-a reluat aceeași poziție.
- Măcar stă la soare, a concis Jimin, surâzând. Și nu închis între patru pereți cu un pian în față. E o realizare.
Ceilalți s-au declarat de acord.
- Mai enervați-mă voi mult și mă întorc înapoi acasă, i-a avertizat pe toți. Asta e pentru tine, a scos o foaie plină de note muzicale din buzunarul jachetei, pe care i-a înmânat-o lui Namjoon.
Acesta a citit-o de câteva ori.
- Cred că ar putea merge, a declarat acesta. Am putea să-i dăm lui Jungkook partea de refren dacă vocea lui se potrivește.
Hyung a zâmbit, privirea lui fixându-se asupra mea.
- O să se potrivească.
Ceva din ochii lui negrii mi-a făcut inima să fremăte. Nu am mai cântat niciodată, dar el are așa de multă încredere în mine și în glasul meu intrat la uz. Păcat că mai am la dispoziție doar o zi. Mi-ar fi plăcut să îl cunosc mult mai mult, să știu totul despre el și despre ce l-a îndemnat să fie unde este astăzi.
- Hai să ne plimbăm, a rostit Jin, în jurul căruia Taehyung care arăta extrem de plictisit.
- Bine, a oftat hyung ridicându-se asemenea unui bătrânel de pe bancă.
Atât de drăguț. Parcul e plin de arbori care au peste o sută de ani cât și animale pe cale de dispariție, dar care se ascund, doar două-trei veverițe sunt mai curajoase și se joacă pe pajiștea verde. Taehyung s-a oprit în loc admirându-le fascinat. Deci el e copilul grupului.
- Jungkook, de ce ai ales să te muți în Seul, Jimin a fost cel care m-a întrebat.
- Pentru că am vrut să încerc ceva complet nou, am recunoscut. Locul în care locuiam era lipsit de vizitatori, am spus adevărul. Și am fost mereu singur.
- Părinții tăi?
- Au murit când eram foarte tânăr.
Expresia chipului său s-a schimbat brusc de la seninătate la sumbritate absolută.
- Îmi pare rău, eu...
- Nu face nimic, nu aveai de unde să știi, i-am zâmbit cald.
Cu toții sunt niște oameni buni, eu nu am ce să caut în acest peisaj al unei familii foarte fericite. Nu, când am fost blestemat să rămân singur pentru totdeauna, Zeus s-a asigurat că asta se va întâmpla. Mâna lui hyung a poposit pentru câteva secunde pe umărul meu, dar suficiente pentru a mă asigura că este lângă mine. Vreau să petrec mai mult timp cu el, însă peste o zi și câteva ore va uita și că am existat.
M-am convins că nu e ea, dar îl îndrăgesc, într-un timp așa de scurt am ajuns să îl îndrăgesc.
Am sfârșit prin a-mi cumpăra o vată pe băț și o doză de suc. Ne-am așezat pe iarba proaspătă la umbra unui copac. Întuneric, întunericul m-a înconjurat întotdeauna, dar acum pot să văd atât de clar soarele.
- Și cum ți se pare, l-am auzit pe hyung întrebându-mă și cel mai probabil mi-a citit confuzia de pe chip așa că a continuat, cum ți se pare să faci parte din BTS?
- Îmi place mult. Mă bucur că am putut să cunosc oameni ca voi.
Zâmbetul lui de zahăr mi-au făcut gândurile să zboare doar la cum ar fi să-l iau în brațe, cum ar fi să-i simt trupul lipit de al meu chiar și pentru o fracțiune de secundă. Mi-am înfrânat acest impuls și am încercat să mă concentrez asupra conversațiile celorlalți.