Yoonkook: Între lumină și întuneric

Epilog

Jungkook povestește:
Încăperea e la fel de rece și întunecată ca întotdeauna. Rece, sumbră și solidară. Hermes îmi raporta ceva, însă nu mă pot concentra deloc. Am oftat. Vreau atât de tare să îl văd. Mi-am alungat amărăciunea din suflet și m-am forțat să zâmbesc.
- Mai ai vreo veste de la, hyung, am întrebat aproape ținându-mi răsuflarea.
A scuturat din cap a negație. El s-a dovedit a fi reîncărcarea Persefonei, zeița primăverii. Pământul are nevoie de el la fel de mult cum am și eu, din acest motiv am căzut de comun acord că ar fi indicat să se întoarcă, chiar dacă această decizie mă seacă pe interior în fiecare zi. E o decizie pe care am mai luat-o o dată, dar pe care nu aș renunța să o iau din nou și din nou pentru binele lui.
Va veni. Sunt sigur de asta. Hermes mă privea îngrijorat.
- E în regulă, i-am oferit un zâmbet. Poți pleca, prietene.
Ușa s-a închis cu un huruit atunci când a ieșit. Putrezesc. Trupul meu putrezește în această încăpere, dar inima îmi e atât de tânără și nerăbdătoare ca acum sute de mii de ani. Cine ar fi crezut că un muritor mă va face să simt toate astea? Mi-am părăsit tronul și m-am refugiat în camera sa, cameră care rămăsese așa cum o lăsasem după acea noapte. Doar amintirea acelor momente îmi face sângele să mi se înfierbânte în vene. Mirosul său încă se afla adânc impregnat în așternuturi înmiresmând întreaga încăpere.
M-am așezat în fața pianului. Am apăsat prima clapă, apoi următoarea, sunetul produs fiind unul grotesc, un afront la adresa auzului meu. Mi-am lipit capul de tăblia tare și rece. Oare chiar va veni?
  - Jungkookie-ah, strigătul lui m-a rupt din marea deznădejdii în care mă aflam.
Pentru o clipă am împietrit, ca mai apoi sentimentele să pună stăpânire pe mine în defavoarea rațiunii. Am ieșit alergând din încăpere. Yoongi... Gâfâia, arată obosit și era complet asudat, iar părul căpătase culoarea zmeurei. Însă e același hyung, același hyung pe care îl iubesc atât de mult. Nu am așteptat o invitație, m-am repezit și l-am îmbrățișat, alinând dorul, umplând acel  loc provocat de lipsa lui.
- M-am întors, Jungkookie-ah, a șoptit cu glasul tremurând.
- Bine ai revenit, hyung!
Nu știu ce înseamnă cu adevărat fericirea. E un sentiment care depinde de anumite împrejurări, însă pot spune doar un singur lucru cu certitudine sunt fericit să îl am lângă mine, fericirea mea este el. Mi-am îngropat capul în umărul său. Nu m-aș putea sătura de atingerea lui. Așa îmi doresc să mor.